foto: zuuzsavvy.com

10 lucruri pe care să nu le spui niciodată copilului tău
foto: zuuzsavvy.com

Creşterea şi educaţia unui copil este de departe cea mai grea şi solicitantă dintre meserii. Sunt momente când simţim cu adevărat că nu mai putem, sau când ne pierdem cumpătul şi autocontrolul. Sunt momente când greşim cu toţii…că suntem oameni, nu roboţi.

Greşelile noastre şi mai ales frecvenţa lor îi pot marca pe viaţă pe cei mici. Aşadar…să facem efortul de a ne controla şi a greşi cât mai rar, este ceea ce putem face cel important pentru copiii noştri.

Iată câteva lucruri pe care avem tendinţa să le spunem la nervi, dar pe care ar trebui să le încuiem într-un cufăr şi să nu le mai “dăm drumul” niciodată:

  1. Tu vei suporta consecinţele dacă se întâmplă ceva! Aceasta este o ameninţare directă. Iar consecinţele…numai el le ştie, micuţul. Nu este rău să ştie că în urmă acţiunii sale apar şi anumite repercursiuni. Totuşi, să îi prezinţi situaţia reală cu implicaţiile sale este mult mai benefic pentru copil decât această ameninţare clasică, care nu îl va face decât să îi fie frică să încerce. Ori frica, nu este în nici un caz o modalitate de dezvoltare personală benefică pentru un copil.
  2. Poţi face acest lucru, doar dacă…De foarte multe ori ne confruntăm cu situaţii în care cei mici sunt angrenaţi în diverse activităţi sau acţiuni şi par că nici nu aud ce le spui sau când le spui că este timpul să mergeţi, sau să faceţi altceva. Aici trebuie făcută o mare distincţie în modul cum pui problema. Şi totul porneşte de la tonul folosit şi de la modalitatea în care o spui. Dacă îi vei spune îmbracă-te în acest moment, altfel nu mai ieşim la parc, este una, sună a şantaj şi va fi perceput că atare. Dacă însă îi vei spune “dacă doreşti totuşi să mergem la parc, este necesar să te schimbi mai întâi pentru că nu poţi merge în hainele de casă întrucât îţi va fi frig”, cel mic va percepe mesajul şi necesitatea acţiunii de a se schimba.
  3. De ce nu te poţi comporta şi tu normal, ca ceilalţi copii? Adică ce, copilul tău este anormal? Copilul tău pe care tu l-ai crescut şi “educat” nu este la fel de bun că ceilalţi copii? Cu cât îi vei spune mai des acest lucru nu vei face decât să îi ştirbeşti încrederea în el, să îl convingi că pentru ţine nu este suficient de bun şi că nu se poate ridica nicicând la standardele tale.
  4. Vezi ce se întâmplă atunci când nu mă asculţi? Iarăşi o expresie des întâlnită…Mulţi părinţi în loc să îi oblojească rănile micuţului când cade sau se loveşte, primul lucru pe care îl fac este să îi reproşeze că nu a ascultat. Copii îşi încearcă limitele, limitele proprii, ca să descopere singuri de ce sunt în stare. Dacă îi vei spune numai nu fă aşa, nu fă acel lucru, nu fă invers, iar apoi îi mai şi spui “ţi-am zis eu”, nu vei face decât să îi inhibi orice încercare de a se cunoaşte pe sine, de a se dezvoltă, de a îşi cunoaşte capacităţile şi posibilităţile personale.
  5. Dacă nu faci cum spun eu, nu vei mai primi acel lucru. Şantajul are singurul rol de a să distruge relaţia de încredere pe care vrei să o dezvolţi cu copilul tău. În loc să îi oferi şansă să vadă în tine un exemplu şi un suport pe care se poate baza şi pe ale cărui sfaturi pune mare preţ, va vedea un personaj ameninţător, care are că scop finalitatea acţiunii cu orice preţ, chiar şi ciuda nefericirii propriului copil. Şantajul asta este numai un act egoisit prin care îţi forţezi copilul lipsit de puteri să se supună împotriva propriei voinţe şi să facă lucruri pe care nu şi le doreşte .
  6. Nu mai plânge este numai o zgârietură. Şi dacă este doar o zgârietură, nu are voie să îşi exprime sentimentele aşa cum simte? Ce estee în neregulă cu sentimentele lui? Asta este ceea ce va simţi un copil căruia i se spune necontenit, “nu mai plage, eşti copil mare” sau nu mai plnage din atâta lucru, este doar un fleac”, ori clasicul “nu mai plânge, eşti bărbat”. Fiecare om şi fiecare copil ar trebui să fie capabil să îşi trăiască propriile sentimente aşa cum consideră el de cuviinţă. Inhibarea propriilor sentimente vor ajuta la formarea unui adult nesigur pe el, pe ceea ce simte, incapabil să îşi exprime sentimentele şi trăirile.
  7. Pentru că aşa spun eu! Este tot o formă clasică de presiune pusă asupra copilului. Implică şantajul şi ameninţarea deopotrivă…că dacă nu respectă ce spui tu, el ştie că va suportă consecinţele.
  8. Nu îţi fie teamă! Faptul că îi spui să nu se teamă de o anumită situaţie, nu va face decât să îi inducă acest sentiment şi mai tare şi să se concentreze asupra modului în care trebuie să îşi înfrângă teama, şi totodată să nu te mai supere pe tine pentru că este temător, în loc să se focuseze pe motivele ce i-ar putea-o produce. Aşa este, oricărui părinte îi este greu şi este îngrijorat, dar în astfel de situaţii cel mai eficient este să îl întrebi “care este cea mai mare teamă a ta? Înţeleg că te temi, dar hai să discutăm şi să vedem dacă putem face ceva în acest sens?”
  9. Tu nu ştii să faci acest lucru, lasă-mă pe mine! Ufff…de ce să le spunem copiilor că nu sunt suficient de buni? De ce să le tăiem tot elanul şi să nu îi lăsăm măcar să încerce. Dacă vor simţi că au nevoie de ajutor, îl vor cere ei singuri. Spunându-le acest lucru nu vei face decât să îi ştirbeşti toată încrederea în forţele proprii, în capacitatea să de a se descurcă singur. Crezi că asta îţi doreşti? Un copil care la cel mai mic hop să te cheme pe ţine să îi rezolvi problemele? Un copil care nici măcar să nu încerce să îşi rezolve singur conflictele şi situaţiile grele pe care le confruntă în viaţă?
  10. Gata, încetează! Du-te în camera ta! Da…clasicul time-out! Probabil că tu că adult simţi nevoia unei pauze, însă copilul tău mic, care nu cunoaşte regulile jocului, o va percepe că pe o umilire. Alungat în camera să, el se va simţi singur şi părăsit. El nu va şti să îşi gestioneze sentimentele, să se calmeze singur, să îşi inhibe trăirile. El are nevoie de ţine să îl ajuţi să facă acest lucru. Ia-l în braţe, şi spune-i “hai să încercăm să rezolvăm împreună această situaţie”. Vorbeşte blând şi explică-i unde este defapt problema, ajută-l să îşi regăsească echilibrul şi să înţeleagă de ce acţiunea lui a fost greşită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *