5 mănăstiri memorabile din Bucovina cu valori şi frumuseţi incontestabile
Printre multe tentaţii, gusturi şi aventuri, Bucovina înseamnă şi mănăstiri vechi, superbe, unele incluse în patrimoniul Mondial UNESCO.
Fiecare mănăstire are stilul şi unicitatea ei şi păstrează acele simple şi minunate lucruri preţioase care le-au adus faima.
Voroneţ
Denumită și “Capela Sixtină a Estului”, este una dintre cele mai frumoase mănăstiri din Bucovina, fiind inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO. Renumită pentru albastru de Voroneţ, a fost ctitorită de domnitorul Ştefan cel Mare, în anul 1488, fiind terminată în trei luni şi trei săptămâni. Este printre puţinele biserici vechi ce păstrează arhitectura originară iar pictura interioară datează, în cea mai mare parte, din vremea ctitorului bisericii.
De admirat:
● Mormântul lui Daniil Sihastrul, primul stareţ al mănăstirii, sfetnic al domnitorului Ştefan cel Mare; ●Vestitul albastru de Voroneţ se datorează mitropolitului Grigore Roşca care a dispus realizarea picturii exterioare, capodoperă a culturii mondiale;
● Frescele din interiorul şi exteriorul bisericii;
● Scena Judecăţii de Apoi, pe peretele exterior.
Putna
Ridicarea ei este legată de victoria de la Chilia a domnitorului Ştefan cel Mare, în 1465. Se spune că, pentru a afla unde să ctitorească această biserică, voievodul a tras cu arcul dintr-un vârf de munte din apropiere şi a hotărât să construiască biserica acolo unde a căzut săgeata. Lucrările au început în 1466 şi s-au terminat în 1469. Putna este prima biserică zidită de Ştefan cel Mare și este locul în care se află şi mormântul lui.
De admirat:
● Turnul Tezaurului este aici singura construcţie păstrată din timpul lui Ştefan cel Mare;
● Turnul Eminescu, un turn datat în 1757, ce poartă numele poetului în amintirea manifestărilor de aniversare a 400 de ani de la ridicarea bisericii, la care a participat Eminescu şi alţi oameni de cultură;
● Pictura bisericii; refăcută în 2001;
● Mormântul ctitorului, cel al doamnei Maria din Mangop, a doua soţie a voievodului, şi al lui Bogdan al III-lea, fiul domnitorului.
Dragomirna
A fost construită între 1602 – 1609, de către mitropolitul de atunci al Moldovei, Antonie Crimca.
De admirat:
● Arhitectura. Dimensiunile bisericii sunt neobişnuite. Este îngustă, asemeni unei nave, fiind astfel total diferită de ceea ce s-a realizat arhitectural până atunci;
● Arată ca o fortăreaţă, cu un zid impresionant, construit în secolului al XVII-lea;
● Brâul de piatră sculptat, un simbol al Sfintei Treimi;
● În Muzeul mănăstirii din Sala Gotică există numeroase obiecte de valoare, cărţi şi icoane vechi, manuscrise, broderii;
● În biserică, se află mormântul ctitorului;
● În interior, se găseşte şi o icoană făcătoare de minuni, cunoscută ca vindecătoare şi aducătoare de ploaie;
● Pictura veche, păstrată parţial.
Suceviţa
A fost construită la sfârşitul secolului al XVI-lea de familia Movilă. Din 2010, se află în lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Este cea mai mare şi ultima mănăstire din nordul Moldovei cu frescă pictată în exterior iar cercetătorul de artă francez Paul Henry a spus despre pictura murală de la Suceviţa că este “testamentul artei moldoveneşti”.
De admirat:
● Pictura interioară şi exterioară a bisericii executată în frescă de Ioan Zugravul şi fratele lui, Sofronie. Verdele crud, plin de viaţă, este culoarea ce domină întreaga frescă;
● Pereţii, interiori şi exteriori, sunt acoperiţi aproape integral de pictură, arătând ca o “carte ilustrată” cu scene biblice;
● La exterior, este scena “Scara virtuţilor”, inspirată din scrierile sfântului Ioan Scărarul, impresionantă prin dimensiunea ei şi mai ales prin contrastul dintre ordinea îngerilor şi haosul iadului;
● În Muzeul mănăstirii sunt icoane, sculpturi în lemn şi fildeş, manuscrise, broderii lucrate cu fir de aur, argint, mătase şi perle, acoperămintele de morminte ale domnitorilor Ieremia şi Simion Movilă, caseta de argint cu părul soţiei lui Ieremia Movilă, doamna Elisabeta, tetraevangheliare din secolul al XVI-lea, ferecate în argint aurit, un chivot dăruit de Gheorghe Movilă;
● În incinta mănăstirii, se mai află beciuri şi vechi încăperi ce făceau parte din casele domneşti, unde, cum povesteşte Ion Neculce, era ascunsă o avere fabuloasă;
● De sus, de pe deal, se vede cel mai bine construcţia bisericii, asemeni unei cetăţi medievale.
Moldoviţa
Înconjurată cu ziduri şi turnuri de apărare, asemeni unei fortăreţe, mănăstirea se află în Patrimoniul Mondial UNESCO din 1993. Prima biserică din acest loc a fost înălţată de Alexandru cel Bun, dar din cauza unor alunecări de teren, s-a prăbuşit. La 500 de metri de actuala biserică, se mai pot vedea astăzi ruinele acestei construcţii. Noua biserică este zidită de Petru Rareş (fiul lui Ştefan cel Mare), în 1532. Tot el, a înconjurat-o cu ziduri puternice de apărare, fiind astfel una din mănăstirile fortificate.
De admirat:
● Pictura interioară şi exterioară realizată în 1537; deoarece sunt stiluri diferite se spune că au lucrat mai mulţi meşteri coordonaţi de Toma de la Suceava, pictorul de curte al ctitorului bisericii;
● Scena de pe peretele din dreapta naosului (tablou votiv) ce îi înfăţişează pe Petru Rareş, soţia lui, Elena, şi fiii lor, Iliaş şi Ştefan. Culoarea dominantă este roşul brun;
● Scena istorică “Asediul Constantinopolului”, din exterior;
● Muzeul mănăstirii, unde se află şi două epitafuri din vremea lui Ştefan cel Mare şi un jilţ atribuit ctitorului bisericii;
● Turnul-clopotniţă de la intrare, realizat din piatră, având o uşă masivă din lemn de stejar.
