foto: siteaboutchildren.com

5 trucuri ca să mănânce sănătos
foto: siteaboutchildren.com

Pentru unii părinţi, să îi convingă pe cei mici să mănânce alimente sănătoase este o preocupare zilnică. Unii copii sunt mai deschişi şi mai receptivi în acest sens, în cazul altora este însă o adevărată provocare. Iată câteva idei, pe care este foarte posibil să le ştii deja…dar de care să fi uitat, şi care te-ar putea ajuta.

 

  1. Diminuaţi cantitatea de mâncare semipreparată sau de tip fast-food

În ziua de astăzi, cu viaţa agitată pe care o trăim, în condiţiile în care mamele şi taţii muncesc cot la cot, este cu adevărat imposibil să ne ocupăm de prepararea fiecărei mese. Iar timpul liber, weekendurile în special, am prefera să le petrecem altfel decât stând la cratiţă. Preferăm să ieşim afară, să migrăm din oraşele mari şi aglomerate…prin urmare genul acesta de mâncare este cel mai la îndemână. Evitaţi totuşi să abuzaţi de el. Din când în când, nu este nicio tragedie. Noi în general avem o regulă, în vacanţe sau în weekenduri, suntem mai relaxaţi la acest capitol. Atunci este momentul când mai servim şi câte un deşert, sau ceva ce în mod normal nu face parte din dietă noastră zilnică. Nu este însă un obicei alimentar. Necazul la macarea semipreparată sau de tip fast-food, este în special faptul că pe lângă materia prima de slabă calitate din care este preparată, conţine mulţi conservanţi şi este îmbogăţită cu foarte mulţi potenţiatori de gust, adaos de sare şi zahăr în exces. Astfel că atunci când revenim la mâncarea gătită de acasă…nici măcar nouă oamenilor mari nu ni se mai pare chiar gustoasă aceasta :(.

Prin urmare pentru atunci când nu suntem pe lângă casă, preferăm să mâncăm la un restaurant unde mâncarea se pregăteşte pe loc, servim o supă, un piure, o pizza veggie sau Marguerita. Iar că gustări întotdeauna avem în rucsăcel fructe proaspete, curmale, nuci, biscuiţi integrali.

 

  1. Când copilul se aşează la masă, trebuie să ne asigurăm că îi este foame.

Dacă pe vremuri când era mititel şi mânca absolut tot ce îi puneam în faţă, nu întâmpinăm astfel de probleme, acum când nu mai mănâncă nici atât de mult şi a devenit mai selectiv, este cu adevărat enervant când se pune la masă, îi punem mâncare în farfurie, nici nu gustă şi zice “nu vreau asta” sau “nu îmi place”. Şi asta chiar dacă în mod normal este o mâncare pe care o savurează cu drag.

Cui nu i s-a întâmplat aşa ceva? Defapt principala problemă în aceste cazuri, este faptul că nu îi este foame. Faptul că a tot ciugulit între mese diverse lucruri…iar acum stomacelul lui este aproape plin. Prin urmare principala regulă pe care încercăm să o respectăm, este să ţinem seama ca atunci când ne aşezăm la masă, cel mic să nu fi ronţăit ceva înainte. Fie că sunt fructe, lăsăm minim o jumătate de ora între mese că să aibă timp să le digere.

 

  1. Mişcarea fizică

Copiii au nevoie de mişcare fizică încă de când sunt extrem de mici. Ei au foarte multă energie pe care trebuie să o şi consume cumva…Va întrebaţi de cât de multe exerciţii fizice au nevoie zilnic? Cât mai multe! De aceea când sunt foarte mici, şi în continuă mişcare, mănâncă şi atât de mult. Petru că îşi cnsuma energia prin mişcare…şi au nevoie de hrană pentru a dobândi alta. De aceea înainte de mesele principale, faceţi şi o plimbare pe la parc…veţi vedea cum vor devora toată mâncarea din farfurie mai apoi. Asta bineînţeles dacă la parc nu aţi făcut precum muuulte bunicuţe pe care le văd eu zilnic, care aleargă cu mâncarea după nepoţei. Am văzut una chiar cu supă! Serios! Copilul alerga, iar ea îi mai furişa câte o lingură de supă în pauzele de joacă. Nu aşa se dezvoltă un obicei alimentar sănătos!

Şi bineînţeles…nici nu alergăm copiii până la epuizare, că mai apoi să adoarmă cu capul pe masă.

 

  1. Copiii, ca şi oamenii mari, au zile când mănâncă mai mult, sau mai puţin

Ca şi în cazul adulţilor, alimentaţia nu este similară în fiecare zi. Cu toţii avem zile când de la prima oră resimţim o senzaţie de foame, sau sunt zile când pur şi simplu mâncăm ca să nu ni se facă rău. Mai mult şi preferintele pot fi diferite de la o zi la alta. Acelaşi lucru se întâmplă şi la copii şi trebuie să ţinem seama şi de preferinţele şi nevoile lor din acea zi. Organismul uman are capacitatea de a ne transmite ceea ce are nevoie. Mie spre exemplu mi s-a întâmplat când eram însărcinată să nu pot pune gura timp de 9 luni de zile, pe carne. Numai gândul la ea, îmi repugna. Toată lumea susţinea sus şi tare că trebuie să mănânc carne, mai ales că în mod normal stăteam prost cu fierul. Însă eu am mers pe ideea că organismal meu ştie mai bine ce are nevoie. Şi drept dovadă, analizele mi-au ieşit pe toată perioada mai bune decât până atunci. Deşi nu sunt vegetarian, de atunci carnea a devenin un aliment aproape inexistent în alimentaţia mea.

Trebuie numai să ştim să ne ascultăm organismul. Şi acelaşi lucru este bine să îi învăţăm şi pe copiii noştri.

Mi se întâmplă adesea ca cel mic să mănânce în câte o zi alimente pe care în mod normal nici nu vrea să le vadă (exemplu bananele, pe care nu le mai agrează de ceva timp, sunt zile când mănâncă 2-3 deodată). Sau are perioade, când mănâncă în fiecare zi, timp de câteva zile bune, un anumit aliment (ca acum, când zilnic savurează câte un bol plin cu prune), apoi brusc nu mai vrea, îmi cere altceva, iar după 1-2 zile…revine la preferinţa lui.

 

  1. Metabolismul este cel ce îi diferenţiază pe oameni

Aud mereu mămici care se plâng că micuţii lor nu mănâncă mai nimic, că doar ciugulesc câte ceva, şi apoi gata. Şi se uită uimite cum al meu mănâncă atât de mult…şi mai este şi Dl Aşchiuţă. Ei bine fiecare copil, că şi fiecare adult, are metabolismul lui. Unii copii mănâncă mai mult, alţii mai puţin. Unii mănâncă mai des, alţii mai rar. Poţi avea doi copii, fiecare cu nevoi diferite. Este important să ţinem seama de nevoile lor reale şi să ne raportăm la acestea. Este important să nu îi stresăm cu încurajări de genul “mai ia o guriţă”, “mai mănâncă puţin” sau şantaje de genul “dacă nu mănânci tot nu primeşti desertul” (acesta nici nu ar trebui să existe dealtfel în alimentaţia lor de zi cu zi). Copiii trebuie să dezvolte o relaţie bună cu mâncarea, şi nu să fie stresaţi atunci când se apropie masă. Vor prinde aversiune faţă de această, vor mânca stresaţi, supăraţi…şi defapt nu vor mânca. Vor suplini între mese ronţăind diverse snackuri, în loc să mănânce sănătos.

Nici noi oamenii mari nu putem mânca atunci când suntem supăraţi sau nervoşi….chiar dacă  ne este foame defapt.

Important este să ne asigurăm că mănâncă mâncare sănătoasă, nu că mănâncă doar ca să aibă ceva în stomacel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *