ADHD – o tulburare psihiatrică, de neuro-dezvoltare ce afectează tot mai mulţi copii

ADHD - o tulburare psihiatrică, de neuro-dezvoltare ce afectează tot mai mulţi copii

ADHD (Deficit de atenţie sau Tulburare Hiperkinetică) este o afecţiune comportamentală întâlnită la copii şi adolescenţi, putând însă persistă şi la vârsta adultă.

Potrivit studiilor, 5% din copiii de vârstă şcolară prezintă simptome ADHD, băieţii fiind mai susceptibili a suferi de această afecţiune decât fetele.

De regulă apare la vârste fragede, îanintea vârstei de 7 ani, iar pentru a îndeplini criteriile de diagnostic simptomele trebuie să persiste minim 6 luni, la un nivel neobişnuit pentru vârsta pacientului, care îi afectează comportamentul atât la şcoală cât şi acasă.

Simptomele ADHD pot fi observate de la vârstă de 3 ani, dar diagnosticarea nu poate fi făcută înaintea vârstei de 6 ani.

Un diagnostic clar va pune numai un medic specialist, în urma analizei de către acesta a numărului, persistenţei şi istoricului simptomelor manifestate de copil pe tot parcursul zilei şi în toate mediile în care acesta evoluează.

Simptomele ADHD se împart în două categorii principale: inatenţie şi hiperactivitate – impulsivitate şi diferă în funcţie de perioada de dezvoltare a copilului.

Manifestările pot fi diferite:

–              concrentare slabă,

–              nivel de agresivitate ridicat,

–              agitaţie excesivă,

–              percepţie greşită asupra propriei persoane

–              impulsivitate excesivă,

–              nu aude când i se vorbeşte,

–              nu poate sta într-un singur loc sau aşezat,

–              se foieşte mult,

–              îşi rătăceşte sau pierde lucrurile frecvent,

–              vorbeşte foarte mult şi intervine peste ceilalţi,

–              uită frecvent,

–              aleargă sau se caţără peste tot.Cauzele par însă a fi contradictorii conform specialiştilor: unii susţin că nu este o boală ci este o problemă de educaţie, alţii susţin că este ereditară şi părinţii care suferă de ADHD transmit copiilor, există şi păreri conform cărora acesta este rezultatul alimentaţiei moderne, în timp ce unii specialişti consideră că este o afecţiune gravă ce trebuie tratată prin medicaţie.

Tratamentul ADHD vizează scăderea comportamentelor neadecvate, îmbunătăţirea relaţiilor sociale, a performanţelor şcolare, creşterea independenţei şi stimei de sine şi constă în terapie comportamentală, tratament medicamentos atunci când este cazul şi regim alimentar adecvat.

Oricare ar fi cauza reală, important este că ADHD este considerată una dintre cele mai uşoare afecţiuni din sfera psihiatriei copilului. Totuşi, această tulburare neurobiologică a devenit una dintre cele mai frecvente afecţiuni comportamentale întâlnite la copii.

Iar copilul nediagnosticat la timp poate avea mai tarziu dificultăţi de socializare, rezultate slabe la şcoală, poate suferi de subapreciere sau depresie, principala problemă în gestionarea şi tratarea ADHD fiind diagnosticarea târzie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *