Nu e uşor să fi părinte în zilele noastre. Din ce în ce mai mulţi părinţi se plâng de comportamentul copiilor lor. Se pare că agitaţia şi neascultarea au pus stăpânire pe micuţii noştri. Iată câteva situaţii frecvente.

copil-greu-de-stăpânit

Fiecare dintre noi ne-am confruntat la un moment dat cu situaţii dificile. În sala de aşteptare la dentist, la restaurant, la şcoală, dar şi acasă. Copilul tău nu are răbdare, se agită continuu, e zgomotos, nu e ordonat şi nu te ascultă. Pe scurt, te deranjează. Specialiştii îţi spun ce poţi face.

 

Este dificil

Un astfel de copil are anumite comportamente, cum ar fi agitaţia motrice, impulsivitatea, agresivitatea, neascultarea şi instabilitatea emoţională, care sunt cele mai frecvente simptome spun specialiştii. Copilul poate avea unul dintre aceste manifestări izolate sau combinate. Ele se pot manifesta la şcoală, dar nu acasă, sau invers. Sau doar cu bona, bunicii etc. Deşi la prima vedere părinţii sunt de vină, în esenţă este vorba de o necunoaştere a problemei şi nu neapărat de lipsa competenţelor educative. Cu cât înţelegi mai bine semnalele, cu ajutorul unui specialist eventual, cu atât vei rezolva mai repede situaţia. Împreună veţi reuşi să găsiţi răspuns problemelor.

 

Este agitat

Anumiţi copii sunt continuu în mişcare, aleargă, nu stau locului. Nu reuşesc să coloreze sau să modeleze. Această atitudine poate fi obositoare pentru părinţi, mai ales dacă nu au o curte unde cei mici să-şi consume energia. Specialiştii consideră că aceşti copii prezintă o formă de agitaţie motrice şi sunt greu de potolit. Ei simt nevoia să îşi mişte tot corpul, prin gesturi ample, bruşte şi rapide. E cazul să încerci, fără a-i forţa, să-i ordonezi. Poţi impune anumite reguli de viaţă în casă, fiind mereu la dipoziţia copilului pentru a-l sprijini la nevoie. Este important să-i explici într-o manieră simplă ce are de făcut. De exemplu, să nu alerge încălţat prin apartament, pentru că îi va deranja pe vecinii de dedesubt. Dacă vrea să alerge, o poate face în parc.

18 enfant-boude

Este impulsiv

Mulţi copii nu gândesc prea mult înainte de a acţiona. Ei vor să realizeze pe moment ce îşi doresc, fiindcă nu au răbdare. Pot încerca să traverseze strada fără să te anunţe sau să intre într-un magazin… Anumite comportamente dificile pot fi explicate prin funcţionarea creierului nostru. Se ştie că zona frontală a creierului este responsabilă cu capacitatea noastră de a ne organiza acţiunile pentru a atinge un anumit scop. Or, în jurul vârstei de 2-7 ani această zonă prezintă o dezvoltare intensă. Este, deci, normal ca cei mici să fie impulsivi şi să-şi controleze parţial gesturile şi gândurile. Aceşti copii care prezintă o impulsivitate şi o lipsă de atenţie din partea părinţilor pot suferi şi de o anxietate de ataşare. Ei doresc cu orice chip să fie remarcaţi de teamă că nu sunt băgaţi în seamă, spun specialiştii. De aceea e bine să fii mai apropiată de el şi să vezi ce dorinţe are.

 

Nu ascultă deloc

De câte ori îi ceri să facă ceva anume, cum ar fi să-şi pună jucăriile în ordine sau să nu-şi bage degetele în nas la masă, el va răspunde: „nu”. Aceşti copii au mania contrazicerii. Această atitudine poate fi activă, prin refuzul direct, sau pasivă, fără să zică nimic, dar să-şi continuie activitatea pe care o fac. Specialiştii spun că aceste comportamente dificile se pot explica adesea prin probleme de limbaj. Se pare că în zilele noastre părinţii se comportă prea matur şi complex, fără a ţine cont de dezvoltarea limbajului celui mic. De exemplu, un tată îi spune celui mic (de 3 ani) să se încalţe singur că el are o reuniune importantă la birou cu şefii unui mare grup economic şi nu poate întârzia din cauza lui. Sfatul simplu este înecat astfel într-un noian de cuvinte pe care cel mic nu le poate pricepe. Neînţelegând, copilul nici nu va asculta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *