Nu este deloc uşor să îţi păzeşti copilul de pericolele care îl pândesc la şcoală. Printre acestea se află şi anumite jocuri. Află care sunt acestea şi cum le poţi preveni.

jocurile-periculoase

Jocurile care au ca scop asfixierea de scurtă durată (al fularului, al roşiei, al pungii de plastic) sunt frecvente în mediile şcolare. În toate cazurile are loc o privare de oxigen, fie folosind fularul, fie prin apnee (îţi ţii respiraţia până te înroşeşti), sau cu punga de plastic pe faţă, pentru obţinerea de halucinaţii şi stări asemănătoare drogurilor. Consecinţele negative sunt foarte mari, pornind de la sechele neurologice, până la moarte. De obicei în şcoala primară copiii află despre ele prima dată şi o dată cu ei şi unii părinţi. Chiar dacă cunosc riscurile, copiii le joacă, totuşi. Jocul cu punga este practicat chiar de copii până în 6 ani.

Prevenirea se bazează pe informare

Copilul trebui educat astfel încât să înţeleagă că integritatea corporală este esenţială şi că orice rău făcut organismului poate fi fatal sau poate lăsa urme asupra sănătăţii. De obicei copiii nu conştientizează riscurile. Studii făcute în Franţa au arătat următoarele: 51% dintre copii nu au sentimentul că jucând aceste jocuri riscă să moară; 63% ignoră sechelele care pot apărea asupra creierului; 73% nu ştiu că pot avea convulsii; 75% nu ştiu că pot rămâne handicapaţi. Doar 60% sunt conştienţi că se pot sufoca şi că e posibil să-şi piardă suflul.

Vorbeşte-le fără să-i faci curioşi

Nu e deloc uşor să le explici copiilor pericolele fără a risca să le stârneşti curiozitatea. Apoi, pentru cei mari, e inutil, fiindcă găsesc pe internet toate informaţiile.

Cum le poţi preveni

Chiar dacă le explici copiilor consecinţele negative uneori nu e suficient. E bine să observi cu atenţie gâtul copilului. Vezi dacă îşi pune mereu bluză pe gât sau eşarfă pentru a masca urmele strangulării. Pe plan fizic mai pot apărea dureri ale craniului sau mici vase de sânge sparte pe albul ochiului. Alte semne mai mult psihologice: dorinţă exagerată de a nu lipsi de la şcoală, un comportament temător, o scădere a randamentului şcolar. În aceste situaţii e bine să devii vigilentă, fără a te alarma. Este mai mare pericolul dacă copilul practică singur acest joc, fiindcă riscurile sunt mai mari. La o adică, nici nu are cine să-i dea primul ajutor.

Ce tip de copii recurg la astfel de jocuri

Teoretic, orice copil poate fi victimă. Anchetele făcute arată că mai mult băieţii se expun unor astfel de riscuri. Ca vârstă şi medii sociale nu există categorii anume. Cam 50% dintre ei joacă ca să fie ca prietenii lor, 32% fiindcă li se pare haios şi 16% fiindcă procură efecte bizare. Este un fel de toxicomanie fără droguri, explică specialiştii. Pot crea şi dependenţă legată de senzaţiile percepute, de viziuni, de sentimentul de planare şi plăcere, foarte aproape de cel de sexualitate. Iată profilul celor care sunt supuşi mai uşor acestui risc:

–      copii hiperactivi (care iubesc senzaţiile puternice)

–      cei precoce (curiozitatea lor naturală îi poate incita să încerce astfel de experienţe)

–      cei depresivi (le poate relansa energia de viaţă)

–      cei excluşi (este o ocazie de a se alătura unui grup)

 

Concluzie

Fără a deveni paranoică sau alarmistă, poţi rămâne vigilentă. De obicei părinţii au impresia că toate lucrurile rele li se întâmplă altora. Dar nu e mereu aşa. Mai bine să fii pe fază decât surprinsă…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *