Autismul infantil

Persoanele afectate de autism traiesc intr-o lume totalmente diferita. Adesea, comportamentul lor se deosebeste radical de cel normal, astfel incat ne este dificil sa presupunem ce li se intampla cu adevarat.

Autismul – este o afectiune relativ noua, dar care devine tot mai raspandita. Deocamdata, cauzele exacte si metodele de tratament ale acesteia raman un mister pentru comunitatea stiintifica. Expertii considera ca autismul reprezinta o consecinta a unor tulburari neurologice ce afecteaza functionarea creierului, dezvoltarea, comunicarea si abilitatile de interactionare sociala. Cu alte cuvinte, este vorba de o boala a sistemului nervos.

Autismul reprezinta una dintre acele boli, rare, ce-i drept, ale copilariei, de care parintii se tem foarte mult. Cu atat mai mult cu cat aceasta boala nu are cauze cunoscute, nu are tratamente care sa duca la o vindecare sigura si, mai mult, boala poate persista intreaga viata.

Despre copiii autisti se poate spune ca li se ia mult pe o parte si li se da si mai mult pe alta parte. In sensul ca un copil autist va avea probleme de afectivitate, de adaptare, de invatare sau comunicare, insa pot dispune de capacitati extrem de dezvoltate in domenii cum ar fi matematica, desen, muzica sau pot avea o memorie foarte buna.

Persoanele cu autism se confrunta cu mari dificultati in ceea ce priveste comunicarea verbala si non-verbala, intelegerea altor oameni si a evenimentelor ce se petrec in jur. Capacitatea de a empatiza cu ceilalti este mult inferioara: acesta este motivul pentru care o persoana care sufera de autism pare adesea totalmente insensibila. Bolnavii de autism percep cu greu glumele si sarcasmul, intelegand la propriu expresiile uzuale folosite. O alta trasatura caracteristica a afectiunii este o dezvoltare complicata sau chiar inexistenta limbajului vorbit. De foarte multe ori, bonavii doar repeta ceea ce au auzit anterior (ecolalie).

Asemenea pacienti nu recunosc unele reguli generale de conduita sau alte norme comportamentale si pot face lucruri care, de regula, nu sunt acceptate in societate. De exemplu, sa stea un timp indelungat intr-un magazin in fata unei oglinzi sau sa se apropie prea mult de o alta persoana. Autismul ii priveaza de conceptul unor eventuale pericole asociate cu comiterea anumitor activitati. In plus, pacientilor le este greu sa presupuna rezultatele actiunilor pe care intentioneaza sa le intreprinda.

Autismul ii face sa perceapa intreaga lume ca pe un adevarat haos, imposibil de conceput. Fiindu-le frica de societatea in care exista, persoanele cu autism incearca sa intre la minimum in contact cu cei din jur. Datorita faptului ca societatea umana pare totalmente imprevizibila, singura solutie care le ramane este rutina. Persoanele cu autism fac miscari sau actiuni repetate. Spre exemplu, un copil cu autism poate timp de zece minute (sau chiar mai mult), sa sara dintr-un colt al odaii in altul.

Orice eveniment nou le poate da peste cap mecanismul prestabilit si sa-i induca intr-un colaps total. Insasi ideea unor eventuale schimbari le poate provoca framantari interioare severe. De exemplu, daca persoana cu autism este obisnuita sa foloseasca acelasi traseu pentru a merge la magazin, blocarea acestuia ar dezorienta-o complet, fortand-o sa se intoarca acasa.

Bolnavii de autism percep sunetele bruste si stridente ca fiind foarte neplacute sau chiar socante. Acelasi lucru se intampla in cazul sesizarii anumitor arome, caldurii sau luminii. Majoritatea le privesc ca pe eventuale schimbari neprevazute. Astfel, o persoana cu autism va putea face fata mai bine unor noi schimbari, daca stie in prealabil ca acestea urmeaza sa aiba loc.

Copii cu autism se dezvolta in diverse domenii in moduri diferite. De exemplu, micutii isi pot creste abilitatile cognitive, insa raman semnificativ in urma la capitolul comunicarii. Spre deosebire de semenii sai, un copil cu autism nu poate sa prinda o minge aruncata, insa cunoaste mult mai multe cuvinte. Totusi, autismul impiedica o dezvoltare armonioasa a organismului.

Exista, de asemenea, o alta forma de autism numita sindromul Asperger. In aceasta stare, oamenii tind sa aiba mai multa inteligenta decat in mod normal, dar intampina dificultati in ceea ce priveste perceperea si vorbirea si devin foarte introvertiti.

Cum imi dau seama daca cel mic este autist?

Exista cateva simptome dupa care un parinte isi poate da seama daca autismul este sau nu prezent la copilul lui.

copilul nu reactioneaza si nu raspunde la stimulii exteriori, pare ca nu aude cand este strigat pe nume sau ca nu simte o atingere
nu relationeaza cu ceilalti, sta mereu izolat si pare absent
este mai mult decat interiorizat, are gesturi stereotipe, nu se joaca si nu se imprieteneste cu ceilalti copii
are dificultati de vorbire si de invatare a limbajului
vorbeste incoerent, nu are logica in ceea ce spune, nu poate duce la bun sfarsit o idee
se poate atasa excesiv de anumite obiecte si poate reactiona violent in momentul in care obiectul atentiei lui ii este luat
copilul isi poate face singur rau, prin actiuni de automutilare, fara sa simta durerea la intensitatea la care simte un om obisnuit
poate fi hiperactiv sau, dimpotriva, hipoactiv, situatie care duce la un control dificil al copilului. Mai mult, copilul va avea nevoie permanent de insotitor, in functie de stadiul bolii.

Care sunt cauzele autismului?
Asa cum spuneam, autismul nu are cauze clare si bine cunoscute. Totusi, ipotezele care se cunosc in cazul acestei boli, cauzele pot fi:

un virus, numit citomegalovirus
o leziune cerebrala
un nivel anormal de neurotransmitatori (serotonina si dopamina) la nivelul creierului
o stare de stres exagerata a mamei in perioada sarcinii
fumatul in perioada sarcinii

Copilul va fi autist toata viata sau se poate ameliora o data cu maturizarea?

Situatia difera de la caz la caz. Depinde foarte mult de stadiul si de gravitatea bolii. Astfel, daca simptomele sunt mai greu de corectat, automat viitorul adult se va confunta cu ele si mai tarziu. Mai mult, depinde foarte mult de implicarea celor din jur pentru ameliorarea bolii copilului afectat. Integrarea in mediul social se poate face, treptat si cu multa rabdare. Copilul nu trebuie in nici un caz izolat, ci trebuie ajutat sa aiba diverse preocupari, ca orice alt copil de varsta lui.

Cum se trateaza copilul autist?
Trebuie specificat de la bun inceput ca nu exista un tratament medicamentos care sa vindece sau care sa reduca simptomele autismului. De aceea, vindecarea unui copil autist se face prin terapii comportamentale si prin asistenta permanenta. Astfel, parintii copilului trebuie sa ii acorde copilului autist mai multa ingrijire si mai mult timp decat unui copil obisnuit. Copilului i se vor dezvolta abilitatile (va fi incurajat sa deseneze daca are o pasiune pentru asa ceva) si i se vor diminua simptomele negative (leganatul, gesturile stereotipe, automutilarea).

Parintii sunt in primul rand intristati de faptul ca un copil autist nu stie sa reactioneze la imbratisari si la afectiunea celor din jur, care poate da impresia ca toate eforturile sunt in zadar. Parintii insa sunt cei care nu trebuie sa se descurajeze usor. Vindecarea unui copil autist se face in timp, poate prea mult timp pentru rabdarea noastra care este limitata de cele mai multe ori. Copilul va fi stimulat sa ia contact cu alti copii, pentru a se evita izolarea lui si pentru a-l integra incet incet in mediul social. Joaca trebuie de cele mai multe ori sa fie una cu scop educativ. I se pot prezenta celui mic, prin intermediul jucariilor, diferite actiuni si personaje din viata reala.

Copilul poate fi invatat, odata cu inaintarea in varsta, sa se descurce singur. Poate incepe de la a invata sa se imbrace singur pana la a povesti o carte. Iarasi, totul tine de varsta si de gradul bolii. Parintii care au un copil autist nu trebuie sa il considere pe cel mic vinovat de ceva anume. Nu trebuie sa il izoleze, nu trebuie sa le fie rusine cu el, nu trebuie sa il priveasca altfel, nu trebuie sa il excluda din mediul familial sau cel social si, mai ales, copilul nu trebuie pedepsit pentru boala lui.

La noi in tara, institutia care se ocupa de situatia copiilor autisti este Asociatia nationala a copiilor si adultilor cu Autism din Romania – (ANCCAR) sau Organizatia „Autism Romania” – Asociatia Parintilor Copiilor cu Autism.

Copiii autisti au nevoie de multa dragoste, rabdare si daruire.

Sursa: Epochtimes