Avantajele diferenţei mari de vârstă între fraţi
foto: rialeephotography.com
Marea majoritate a părinţilor, aleg să facă cel de-al doilea copil într-un interval de 2-4 ani, faţă de primul. Idee de bază este că cei mici să fie apropiaţi că vârstă şi să crească împreună.
Plus că mulţi consideră le va fi greu să o ia de la capăt din nou, atunci când tocmai ziceau că au scăpat de scutece, biberoane şi dependenţa specifică copiilor mici…
Pe de altă parte există şi părţi frumoase atunci când în familie apare un bebe, după o perioadă destul de lungă de la prima experienţă.
Unul dintre el este că după ani buni, când vezi că cel mic a crescut şi începe să devină tot mai independent şi orientat către alte activităţi decât cele care îi implică şi pe părinţii săi, ajungi să ţi se facă dor de perioada de bebeluşie, de un copilaş mic pe care să îl smotoceşti şi să îl pupaceşti după bunul plac, iar el să îţi răspundă înapoi în acelaşi fel, nu să caute scuze şi motive să se sustragă când vine vorba de un moment de prae multă drăgălăşenie, aşa cum se întâmplă mai ales la băieţei după 7-8 ani.
Un alt avantaj ar fi faptul că cel mare se poate bucura pe îndelete de timpul vostru, iar practic aceeaşi poveste se poate repeta şi cu cel de-al doiale, întrucât cel mare nu mai are nevoie atât de mult de prezenţa voastră. Dacă sunt amândoi mititei, va fi greu să te împărţi în ambele părţi, sau de multe ori vei prefera să îi laşi să se joace singuri, astfel încât tu să poţi face diverse treburi, pentru amândoi, în loc să te bucuri de aceste momente minunate…care trec atât de repede.
Dacă primul copil este mai măricel, va înţelege mult mai bine ceea ce se petrece, va putea accepta mult mai uşor venirea pe lume a unui frăţior, şi cel mai sigur şi-l va dori mult, faţă de atunci când e foarte mic, egocentric şi gelos că bebe îi răpeşte din atenţia voastră.
Ba mai mult, va putea să vă ajute la câteva lucruri simple legate de cel mic, iar lucrul acesta îi va aduce şi lui satisfacţie pentru că aveţi încredere în el să i-l lăsaţi în grijă pe cel mic. El va fi frăţiorul cel mare şi protector! 🙂
Mama pe de altă parte va fi pregătită psihic şi fizic pentru o nouă sarcină, o nouă perioadă de nouă luni minunate! Iar copilul cel mare nu va necesită să fie cărat în braţe, ridicat de jos când se împiedică şi cade sau ajutat să se caţere pe tobogane la locul de joacă. El va fi mare şi va putea să se descurce singur, în plus o va proteja pe mami şi burtica ei… că doar el este mare 🙂
Dacă la primul copil a fost destul de greu cu educaţia, cu învăţarea diverselor lucruri, la cel de-al doilea va fi mult mai uşor, pentru că cel mare va fi modelul lui. El numai va copia ceea ce vede la idolul sau, frăţiorul mai mare.
Există bineînţeles şi câteva provocări cărora va trebuie să le faceţi faţă:
– Este posibil că cel mare să nu accepte prea uşor venirea pe lume a unui frăţior, după ce el s-a obişnuit să fie “miezul” în orice atâta timp. Depinde însă de părinţi cum gestionează această situaţie. Lucrul acesta se poate întâmpla şi la vârste mici, chiar mai pregnant …iar atunci nici nu înţelege mare lucru.
– Copiii nu vor avea mereu interese comune. Pe de altă parte, sunt copii de aceeaşi vârstă, chiar cazuri de gemeni, când aceştia au interese şi înclinaţii total diferite. Este numai o altă provocare pentru părinţi.
– Cei mari sunt implicaţi în diverse activităţi, au teme, au tot felul de cursuri. Este bine să îl implicaţi şi pe cel mic pe cât posibil, să îl luaţi cu voi când îl duceţi pe cel mare la înot, sau la tenis, să îi daţi şi celui mic creioane şi să îl puneţi la masă lângă voi când îl ajutaţi pe cel mare la teme.
Tot ceea ce trebuie să faceţi este să va organizaţi mai bine şi totul va fi perfect, astfel veţi întoarce în avantajul vostru o situaţie care pentru unii poate părea mai dificilă.
