Bunicii din zilele noastre
Fie că sunt inactivi sau hiperactivi, experţi în dulceaţă sau adepţi ai semipreparatelor şi computerelor, bunicii din zilele noastre ocupă un loc important în viaţa nepoţilor lor. Dar cum se defineşte acest rol?
Cu ce se deosebesc bunicii zilelor noastre de cei ai generaţiilor precedente? Sunt mult mai originali, mai puţin stereotipi. Pot avea între 50 şi 70 de ani. Unii dintre ei sunt activi profesional şi social. Alţii sunt deja la pensie şi au o viaţă mai calmă.
Sunt bunici care nu prea se bucură de acest statut
De obicei femeile care vor să rămână “veşnic tinere” şi cărora nu le place să fie numite “mamaie”, nici nu îşi asumă acest rol. Preferă să aibă în continuare preocupări,unele chiar un alt job, numai să nu se implice în viaţa nepoţilor. În zilele noastre multe cupluri aleg să devină părinţi foarte târziu. În aceste situaţii bunicii tocmai ies la pensie… Dar sunt şi cupluri care consideră că părinţii nu le pot asigura copiiilor lor o educaţie modernă, adică pe care o consideră ei modernă…
Care este rolul bunicilor
Ei sunt prezenţi ca să ne vorbească despre trecut. Un trecut în care se punea preţ pe adevăratele valori, pe dragoste, credinţă şi prietenie. Nu trebuie să uităm că multe facilităţi de care ne bucurăm astăzi au fost posibile datorită lor. Copiii noştri trebuie să ştie că anumite tradiţii şi credinţe trebuie salvate şi transmise mai departe. Bunicii oferă nepoţilor lor timp şi tandreţe. Ei sunt mai puţin lenţi, mai puţin disponibili. Sunt, teoretic, înţelepţi, gata să îţi dea un sfat bun, de folos. Mulţi bunici ajung chiar să se mute cu locuinţa spre a fi mai aproape de nepoţi.
Bunicii au mai mult umor
Spre deosebire de părinţi, care vor să fie luaţi în serios şi nu au mereu timp de glume, bunicii sunt mai îngăduitori. Ei trăiesc mult în prezent, fiindcă viitorul nu este timpul lor preferat. Noi, părinţii, ne gândim mai mult la viitorul copiiilor noştri, uitând că, de fapt, prezentul este cel care îl creează.
Totuşi, e bine ca atunci când părinţii şi bunicii au opinii divergente să nu le discute de faţă cu copiii. Teoretic, copiii trebuie să asculte de părinţi şi să îi respecte. Bunicii nu trebuie să exagereze. Ei au, mai ales, un rol secundar şi obligaţia de a ţine cont de codurile educative fixate de părinţi.
Ce facem cu bunicii de “cealaltă parte”?
De regulă nepoţii sunt mai ataşaţi de unii din bunici. Ce facem în acest caz cu “partea adversă”? Toleranţa este cuvântul potrivit. Evident, nu îl poţi forţa pe cel mic să fie apropiat de bunicii pe care îi vede rar şi cu care nu comunică. Dar nici să îi alimentezi atitudinea. Îţi trebuie puţină diplomaţie, iar restul vine de la sine.
