Când se poate uita cel mic la filme şi jocuri 3D?

Specialiştii afirmă că filmele şi jocurile 3D sunt nerecomandate copiiilor mai mici de 6 ani. Până la 13 ani au libertate, dar moderată. Iată câteva sfaturi care te ajută să limitezi efectele acestei tehnogii asupra văzului.

filme-şi-jocuri-3D

Dezvoltarea noilor tehnologii 3D (cinema, televizoare, console, calculatoare, telefoane mobile…) implică anumite riscuri sanitare potenţiale, în special asupra văzului, în caz de expunere prelungită. Anumiţi fabricanţi, cum ar fi Nintendo chiar au emis avertismente pentru a limita folosirea acestor dispozitive la copii.

Un disconfort vizual care poate duce la diverse simptome

Experţii din diverse ţări au identificat diverse simptome potenţiale legate de expunerea acestor imagini 3D, concluzionând că ele produc oboseală vizuală, din cauza conflictului de acomodare. Aceste fenomen se explică prin diferenţa de acomodare a ochilor noştri în lumea reală faţă de imaginile 3D:

în lumea reală pentru a percepe profunzimea şi relieful, ochii converg (adică sunt orientaţi către acelaşi obiect) şi se acomodează (cristalinul fiecărui ochi se deformează pentru a obţine o vedere clară) la aceeaşi distanţă, adică aceea a obiectului observat. Tehnica stereoscopică utilizată pentru imaginile 3D nu permite respectarea acestui principiu. Acomodarea (pe un ecran, de exemplu) şi convergenţa ochilor (pe un obiect situat în faţă sau în planul din spate al ecranului) nu se face pe aceeaşi distanţă. Rezultatul: oboseala vizuală care rezultă şi care poate antrena şi dureri peri-oculare, senzaţia de ochi uscat, tulburări de vedere (vedere dublă, sensibilitate redusă la contrastele spaţiale, diminuarea acuităţii vizuale şi a rapidităţii percepţiei), tulburări extra-oculare (dureri de cap, de gât, de spate sau umeri, scăderea performanţelor în activităţile mentale, pierderea concentrării).

3D

Fără 3 D înainte de 6 ani

Toate aceste probleme sunt mult mai îngrijorătoare la copii sub 6 ani, fiindcă este perioada când dezvoltarea vizuală este foarte activă (acomodarea, convergenţa, maturizarea căilor vizuale etc.) O preocupare cu atât mai legitimă cu cât calitatea conţinuturilor 3D în materie de confort vizual este eterogenă, în ciuda existenţei recomandărilor tehnice.

Deci, recomandarea este ca până la vârsta de 6 ani, copiii să nu fie expuşi acestei tehnologii.

Cei care au sub 13 ani să fie expuşi moderat tehnologiilor 3D, indiferent care sunt acestea şi părinţii să fie atenţi la eventualele simptome care pot apărea.

Persoanele adulte care au anumite tulburări vizuale (de acomodare, de convergenţă etc.) să limiteze expunerea la aceste tehnologii, mai ales într-un context profesional.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *