Care sunt cauzele apariţiei insomniei si cat de periculoasă este apneea de somn
Funcţionarea optimă a corpului şi a minţii depinde de calitatea şi cantitatea somnului. Perioadele de somn întrerupt sau redus calitativ pot conduce în timp la manifestări fiziologice grave, cu impact major asupra sistemelor organismului şi asupra modului în care acestea comunică între ele.
Principalele cauze asociate tulburărilor de somn sunt problemele aparatului respirator, iar 15% dintre cazurile de insomnii sunt corelate cu sindroamele obstructive şi apneea. Netratate, acestea pot induce apariţia unor noi afecţiuni precum: narcolepsia, somnambulismul sau terorile nocturne.
Ce înseamnă obstrucţia nazală şi cum se manifestă?
„Obstrucţia nazală sau congestia nazală reprezintă senzaţia de respiraţie dificilă pe nas, ce poate afecta una sau ambele fose nazale, dar care totodată poate alterna de la o nară la alta. În cazul în care simptomatologia este de scurtă durată, această afecţiune este de obicei asociată şi cu o infecţie virală a tractului respirator. Cu toate acestea, există multiple cauze ale instalării blocajului nazal: traumatisme la nivelul cavităţii nazale, boli de natură inflamatorie precum sinuzita şi rinita sau chiar dezvoltarea tumorilor benigne sau maligne ale faringelui, foselor nazale sau sinusurilor”, explică Dr. Valeriu Bronescu, medic primar O.R.L., doctor în ştiinţe medicale, şef secţie ORL în cadrul Spitalului Sf. Constantin din Braşov.
Cauzele care declanşează apneea în somn
Amigdalele mărite (hipertrofiate) provoacă apneea în somn atunci când stai în poziţia culcat, deoarece sunt îngustate căile aeriene superioare.
Altă cauză care determină apariţia sindromului de apnee în somn este consumul de alcool. Odată ce muşchii respiratori sunt relaxaţi, aceştia ocupă mai mult spaţiu din căile aeriene superioare.
Şi kilogramele în exces, mai precis grăsimea din jurul gâtului contribuie la limitarea aerului inspirat şi expirat prin căile respiratorii.
Factorii de risc care duc la declanşarea apneei de somn care nu pot fi modificaţi
Care sunt aceştia află mai jos:
– vârsta. De regulă, sindromul de apnee în somn apare după vârsta de 30 de ani.
– sexul masculin. Potrivit studiilor, bărbaţii sunt mai predispuşi cu până la cinci ori să dezvolte acest sindrom, spre deosebire de femei.
– ereditar. Dacă în familie s-au numărat cazuri de apnee în somn, şansele să apară şi la urmaşi sunt destul de mari.
– afecţiuni ale coloanei vertebrale. Spre exemplu, scolioza, care afectează sistemul respirator.
– sindromuri manifestate prin anomalii craniofaciale, cum este sindromul Down.
– menopauza pare să fie un alt factor care declanşează apneea în somn. Nu se cunosc cauzele încă, dar oamenii de ştiinţă au observat că după menopauză, numărul femeilor care suferă de sindromul de apnee în somn este aproape egal cu cel al bărbaţilor.
Obezitatea, cea mai de temut
Întrucât majoritatea persoanelor care se confruntă cu apneea în somn sunt supraponderale, prima măsură care trebuie luată este scăderea în greutate.
Studiile arată că pacienţii cu SAS au circumferinţa cefei mai mare decât 43 de cetimetri la bărbaţi şi 40 de centimetri la femei.
Cum se manifestă
Simptomele acuzate de majoritatea pacienţilor cu SAS sunt sforăitul şi starea de somnolenţă pe timp de zi, când episoadele de adormire se desfăşoară în momente nepotrivite, cum ar fi în timpul mesei sau al şofatului.
Când apar aceste simptome, cel mai indicat este un control medical. Şi doctorul de familie poate identifica şi da indicaţii despre sindromul de apnee în somn.
În cazul în care simptomele se manifestă în mod constant sau devin din ce în ce mai intense, se recomanda un consult de specialitate şi realizarea unor examene clinice care ajută la stabilirea unui diagnostic detaliat şi tratamentul care trebuie aplicat.
În general, manifestările apneei de somn pot fi îmbunătăţite prin schimbări ale stilului de viaţă sau modificări în alimentaţie. Cu toate acestea, pot exista şi situaţii în care este necesară intervenţia chirurgicală pentru îndepărtarea amigdalelor hipertrofiate, a excesului de ţesut depus la nivelul tractului respirator sau pentru corectarea anomaliilor anatomice din zona faringelui sau gurii.
