Câte lucruri poate să ne spună fără cuvinte
foto: foundationsschool.com
Încă de la naştere, bebeluşii au capacitatea de a transmite diverse informaţii părinţilor săi. Dacă aceştia ar fi mai atenţi la gesturile lor, le va fi uşor să le descifreze.
Mulţi cred că sunt numai gesturi reflexe, că bebeluşii nu sunt capabili să comunice la început de viaţă. Nu este însă aşa.
Fiecare bebeluş este unic şi se va exprima în felul său. Fiecare bebeluş va transmite semnale diferite pentru nevoile sale. Totul este să acordăm atenţie şi importanţă acestora.
În primele luni de viaţă, copilul va folosi mai mult limbajul non-verbal, adică gesturi şi mimică. Iar prima formă de limbaj verbal este plânsul. Prin plâns, el îşi va exprima dorinţele, nevoile, dar mare atenţie că plânsul său diferă în funcţie de situaţie. Într-un fel plânge atunci când îl doare ceva, în alt fel atunci când îi este foame şi plânsul său este diferit atunci când are nevoie doar de un scutec curat.
Expresia feţei se schimbă atunci când te vede şi destul de repede apare zâmbetul. La început timid, apoi cu toată gură. Aşa ne va arăta el că este fericit, că se simte bine, că îi place ceva.
De pe la 2 luni apare gânguritul şi apar primele strambaturi. Bebeluşul începe să imite şi mimica feţei tale şi devine o placere să vă jucaţi împreună.
De la 3-4 luni bebe începe să îşi schimbe expresiile fetei şi să exrpime prin ele diversele sale stări: ridică din sprâncene când ceva îl uimeşte, se încruntă atunci când îl deranjează ceva, deschide guriţa când aude zgomote neaşteptate, clipeşte când se sperie, strâmbă din nas când ceva îl nemulţumeşte.
De la această vârstă, gânguritul este din ce în ce mai intens, folosind şi intonaţii diferite.
De la 6-7 luni, deja bebe începe să emită sunete care seamănă cu jumătăţi de cuvinte: ma-ma, ta-ta.
La această vârstă gesticulează şi cu mâinile, întinde mânuţele când vrea să fie luat în braţe, explorează cu guriţa tot ce întâlneşte în cale de la telecomanda televizorului, la obiecte găsite la locurile de joacă. Aşa face el “cunoştinţă” cu tot ceea ce este nou.
Tot acum începe să înţeleagă reacţiile părinţilor, de aceea începe să arunce cu obiecte pe jos, să întindă mâncarea pe masă, să o împrăştie pe pereţi. Înţelege foarte bine când i se spune că nu are voie să facă ceva, dar îl distrează teribil reacţia voastră de încruntare atunci când face o poznă.
La vârsta de un an, poate pronunţă cuvintele mama, tata, papa, apa, lapte etc. Abia acum le pronunţă cu adevărat conştient.
Motricitatea copilului influenţează şi activitatea cerebrală a copilului, astfel că odată ce începe să meargă, începe să şi asimileze mai repede cuvinte noi, dezvontandu-şi astfel vorbirea.
About Author
