Ce afecţiuni poţi trata cu tincturile din plante
A consuma plante proaspete în scopuri medicinale este un lucru benefic în esenţă, dar nu întotdeauna posibil. În primul rând, fiindcă este cu neputinţă să le găseşti oriunde şi oricând, mai cu seama în afară sezonului de dezvoltare. În alt doilea rând, ar trebui să consumăm cantităţi masive de plante proaspete pentru a avea câtuşi de puţin de câştigat. Şi în sfârşit, pentru că unele plante pur şi simplu nu pot fi digerate şi asimilate de organism în formă brută.
Produsele naturale derivate din plante, precum tincturile, au noimă şi utilitatea lor, în bună măsură de nesuplinit.
Tinctura de arnică – principiile sale active, care stimulează imunitatea, sunt înrudite cu cele ale echinaceei, însă are câteva calităţi care o individualizează şi care o fac un ajutor nepreţuit pe perioada sezonului rece.
În primul rând, ea stimulează imunitatea nespecifică la nivelul gâtului şi al căilor respiratorii superioare, protejându-le de infecţii şi fiind ideală pentru cei care sunt mai mereu răguşiţi, au amigdalită cronică, faringită, sinuzita etc.
Apoi, folosită extern, ea îmbunătăţeşte circulaţia, încălzeşte extremităţile şi creează o stare de confort fizic, fiind excelentă pentru persoanele sensibile la frig (frigul fiind unul din principalii duşmani ai imunităţii). Nu în ultimul rând, ea este un ajutor preţios atunci când boala s-a instalat, întrucât elimină senzaţiile de slăbiciune şi ameţeală, tonifică inima (care este solicitată mai ales în bolile cu febră puternică) şi reglează, prin mecanisme încă necunoscute, temperatura corpului. Marele Goethe adora această plantă, care-i salvase viaţa atunci când o infecţie respiratorie, cu febră foarte puternică, nu cedase la nici un alt remediu.
Cum se administrează arnica
Intern: se iau 30-40 de picături de tinctură de trei ori pe zi, diluate în apă, pe stomacul gol, vreme de 30 de zile, pentru o cură de amplificare a imunităţii. Atunci când boala s-a instalat, se pot lua 4, maximum 5 doze pe zi la adulţi. La copiii sub 7 ani această plantă nu va fi administrată decât sub supraveghere medicală, cei peste această vârstă putând lua 5-10 picături de trei ori pe zi.
Extern: În tratamentul infecţiilor gâtului se face gargară cu arnică: 1-2 linguriţe de tinctură la jumătate de pahar de apă, dar cu atenţie, pentru a nu înghiţi preparatul. Persoanele care au circulaţia periferică deficitară, fiind foarte sensibile la frig, vor face înainte şi după expunerea la frig fricţionări energice ale membrelor şi toracelui cu această tinctură, după care vor aplica o peliculă subţire dintr-un unguent natural (de tătăneasă sau muşeţel) pe locurile fricţionate.
Echinacea – dozele repetate de echinacea sporesc imunitatea la marea majoritate a bolilor infecţioase, de la cele respiratorii la cistite, anexite etc. De asemenea, persoanele care au frecvent ganglionii inflamaţi, care la primele valuri de frig se confruntă cu umflări ale amigdalelor, răguşeală, curgerea nasului şi a ochilor să apeleze la cura cu această plantă. Tratamentul standard pentru amplificarea imunităţii este ca şi la arnică, de 30 de zile, dar pentru cei deja atinşi de boală, rezultate bune se văd din primele zile sau chiar la câteva ore de administrare a plantei. În ultimul timp, echinacea este mai mult recomandată sub formă de drajeuri sau de pulbere, întrucât tinctura luată în cantităţi mari şi în cure de lungă durata este mai greu de suportat de organism.
Cum se administrează echinacea
Planta uscată, care se găseşte la Plafar, se macină cu râşniţa electrică de cafea sau în piuă, după care se cerne prin sita pentru făina albă. Se iau trei linguriţe rase de pulbere pe zi, pe stomacul gol. Planta se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă. În infecţiile acute se pot lua până la şase linguriţe de plantă pe zi, pe stomacul gol, ţinând eventual planta mai puţin timp sub limbă, întrucât este destul de iritantă şi lezează ţesuturile epiteliale.
Tinctura de chimen negru – este un remediu extrem de vechi, adus din Etiopia acum mii de ani, dar care în Europa a fost redescoperit de curând. La noi în ţară creşte în zonele sudice, fiind un condiment foarte apreciat în anumite alimente (mai ales în lactate). În scop terapeutic, se foloseşte fie uleiul esenţial al acestei plante (care este foarte scump şi greu de găsit), fie tinctura, cu care se obţin de asemenea rezultate foarte bune.
Studiile făcute în ultimii ani au demonstrat că administrarea acestei plante în cure de 12-21 de zile este eficientă nu numai în prevenirea guturaiului, bronşitelor sau a gripei, ci a unei game impresionante de boli, în care sistemul imunitar joacă un rol esenţial, inclusiv în cele tumorale benigne sau maligne.
Administrarea tincturii
Se iau 50 de picături de tinctură în jumătate de pahar de ceai verde rece sau călduţ (în nici un caz fierbinte), de patru-şase ori pe zi. Amestecul de ceai verde şi nigelia are un gust şi o aromă extrem de plăcute, înviorând şi eliminând slăbiciunea de moment. Pentru persoanele care nu suportă ceaiul verde (care este el însuşi un stimulent foarte bun, dar şi puternic) se recomandă dizolvarea tincturii în ceai de sunătoare sau talpa-gâştei. O cură pentru întărirea imunităţii durează minimum 12 zile, putând fi făcută o dată pe luna.
Tinctura de cimbru – se prepară cu inflorescenţe culese în soarele amiezii. Se umple o sticlă până la gât, fără a se îndesa, se toarnă rachiu de fructe de 350-400 şi se lasă la macerat la soare timp de 14 zile. Cu această tinctură se vor trata, prin frecţii, copiii slab dezvoltaţi dar şi bolnavii de scleroză în plăgi multiple.
Tinctura de coada calului – 10 gr de plantă se lasă la macerat cu 50 ml rachiu natural de fructe timp de 14 zile, la soare sau altă sursă de căldură, agitând zilnic. Se pot trata picioarele care transpiră (hiperhidroză plantară), prin frecţii.
Se recomandă şi a se bea zilnic, dimineaţa pe stomacul gol, 1 ceaşcă cu ceai de coada calului.
Se mai pot face băi la picioare cu ceai din aceeaşi plantă. Pe timpul tratamentului se ţine o dietă cu sucuri de fructe şi zarzavaturi, timp de 2 luni, dimineaţa se face o clismă cu 2 l infuzie călduţă de muşeţel, se bea zilnic 3×50 ml suc de orz verde, sau sevă de mesteacăn. Se face o cură cu boabe de ienupăr. Este recomandată baia vitală, timp de 25 minute, o baie de abur a picioarelor, urmată de duş rece, sau baie alternantă de picioare.
Pentru persoanele care suportă, se face baie rece la picioare timp de 15 minute, de 2 ori pe zi, în soluţie de apă cu oţet de mere în părţi egale. Tinctura suedeză are efecte benefice, dacă se ţin tălpile picioarelor într-un vas cu tinctură în cantitate necesară să asigure un contact intim cu toată suprafaţa piciorului, timp de 15 minute. Ciorapii şi încălţămintea se pudrează cu oxid de zinc.
Tinctura de coada şoricelului – florile culese în soare se introduc, fără a se îndesa, într-o sticlă, până la gât, se toarnă deasupra ţuică de fructe de 400, se lasă la macerat 15 zile la soare sau în apropierea unei surse de căldură. Planta are o influenţă pozitivă asupra măduvei osoase, stimulează hematopoeză (formarea sângelui), asupra osteoporozei, hemoragiei pulmonare, cancerului pulmonar.
Tinctura de gălbenele – se pune un pumn de flori în 1 l ţuică de 400, se lasă la soare 2 săptămâni la macerat, agitându-se zilnic. Diluată cu apă fiartă, este foarte potrivită la compresele preparate pentru răni, contuzii, hematoame, rupturi musculare, ulceraţii purulente sau de natură canceroasă, pentru răni deschise din cauza escarelor, pentru umflături, abcese, pustule.
Tinctura de Untul Pământului – este un produs natural obţinut din rădăcina numită Untul Pământului (Tamus Communis) macerată în alcool triplu distilat sau spirt sanitar.
Mod de preparare a rădăcinii: rădăcina se spală, se dă pe răzătoare şi se pune în alcool sau spirt, se ţine cinci zile la macerat agitându-se zilnic cât mai des. Se păstrează în loc întunecos (cutie, dulap etc.) la temperatura camerei .
Indicaţii:
• dureri reumatice acute sau cronice
• lombosciatică
• spondiloză cervicală
• deformări osoase
• artrite
• sinuzite frontale sau maxilare
• dureri reumatice acute sau cronice
• gută
• ciocuri, monturi
Mod de întrebuinţare:
Se agită sticla după care se decantează un minut tinctura, se desface uşor dopul lăsând să curgă filtrat. Cu soluţia astfel obţinută se fricţionează masând locul dureros, seara înainte de culcare ori chiar în cursul zilei numai când doare şi unde doare. Pentru ciocuri, monturi se recomandă şi alifia de rădăcină în combinaţie cu tinctura. Pentru gută se poate întrebuinţa extern şi intern, 5 picături la o cană de ceai diuretic (pentru rinichi) măreşte diureza face să dispară acidul uric mai rapid .
Atenţie: Pentru persoanele care nu suportă înţepăturile ori sunt alergice din cauza efectului revulsiv se recomandă în prealabil ungerea locului cu o cremă (alifie de gălbenele) sau ulei comestibil. Pentru cei care o suportă direct are un efect mai rapid şi benefic, făcând să dispară durerea mai rapid. Această tinctură de Untul Pământului este binevenită pentru orice dureri reumatice putând fi utilizată de orice membru a familiei.
Tinctura este valabilă cinci ani, putându-se completa încă o dată peste rădăcina rămasă în sticla cu alcool. A doua macerare (plămădit) va dura 15-20 zile după care se poate utiliza .
Indicaţii terapeutice: dureri reumatice acute sau cronice, lombosciatică, spondiloză cervicală, deformări osoase, ciocuri, monturi, sinuzite frontale sau maxilare, cârcel, apă la genunchi, dureri musculare, articulare, de menisc, degerături, artrită, artroze, coxartroze, umflături, vânătăi, varice, eczeme uscate.
Tinctura de ghinţură – indicaţii terapeutice: arsuri stomacale, gastrite, ulcer stomacal de orice tip, colite, enterocolite, colite de fermentaţie, dispepsii, inflamaţii gastrice şi intestinale, lipsa poftei de mâncare, diaree cronică, ficat mărit, timol mărit, hepatită de tip A, B, ciroze incipiente, grăsimi la ficat, afecţiuni biliare, litiază biliară, fiere (colecist) leneşă, tensiune şi presiune în craniu, căldură la nivelul obrajilor, ameţeală, cefalee pulsatile presiune în orbitele oculare, dureri frecvente ale ochilor urmate de lăcrimare, conjunctivită şi ochi roşii.
Tinctura de Mărul Lupului – indicaţii terapeutice: vaginite, trichomoniaze, prurit vaginal, candidoze, vulvite, lues în fază incipientă, gonoree, fibrom uterin, chisturi mamare, infecţii mamare (galactoforite, fisuri mamelonare, limfangite, abcese); eczeme, dermatoze, infecţii cu ulceraţii, răni, tăieturi, arsuri, opăriri, regenerarea pielii(stimularea colagenului şi elastinei), amigdalite; hemoroizi externi; varice, plebite, ulcer varicos.
