Ce ar trebui să ştie părinţii care au copii neascultători şi încăpăţânaţi
Adesea părinţii devin cu adevărat disperaţi atunci când copiii lor refuză să-i asculte, sunt încăpăţânaţi şi le răspund de fiecare dată când primesc o observaţie. Şi se pare că pe măsură ce părinţii sunt mai severi şi mai stricţi, copiii devin tot mai încăpăţânaţi şi neascultători.
Dar aceşti părinţi nu realizează însă că acesta este un lucru bun şi că defapt îi ajută pe copii să îşi dezvolte personalitatea şi abilităţile personale. Acest punct de vedere este susţinut şi de psihologi ce afirmă în cor că acei copii care au acest obicei de a răspunde mereu la observaţia făcută de un adult, nu ar trebui obligaţi să tacă şi să asculte supuşi.
Psihologul Kelly Flanagan citat de adevărul.ro, susţine că toţi copiii ar trebui să spună când nu doresc să facă un lucru, ar trebui să refuze, pentru că dacă nu li se va permite asta, atunci vor suferi şi nu vor evolua normal.
Aflăm totodată că şi psihologul Joseph Allen, care a realizat un studiu în acest sens la Universitatea din Virginia, susţine acelaşi lucru. Iar mai mult, acesta precizează că aceste discuţii în contradictoriu nu ar trebui să-i supere pe părinţi, pentru că ele vor fi bazele unei gândiri critice pe care o vor dezvolta copiii.
Obedienţa este condamnată de cei ce studiază această latura psihologică, iar ea nu ar trebui încurajată de părinţi, chiar dacă uneori este clar că ne este greu să facem faţă situaţiilor la care ne supun cei mici. Dar în clipa în care un copil refuză să facă ce i se cere, aşadar se opune autorităţii părintelui, acesta nu face decât să caute să aibă control asupra propriei sale vieţi. Iar acest lucru este foarte benefc, întrucât, copilul învaţă să negocieze, să-şi impună punctul de vedere şi pe viitor va putea să refuze unele lucruri care nu i se vor părea acceptabile. Gândiţi-vă dragi părinţi cum aţi dori că cel mic să reacţioneze atunci când i se vor oferi droguri? Cu obedienţa, pentru a proceda ca restul, sau să îşi impună propria voinţă şi să refuze consumul de droguri în ciuda opresiunilor celorlalţi?
Deşi pare dificil, părinţii nu trebuie să respingă acest comportament al copiilor lor, ci să înveţe să reacţioneze corect şi să comunice cu ei. Ei trebui să îi înveţe pe cei mici să accepte că orice decizie vor lua, această va avea unele consecinţe, iar ei sunt singurii responsabili de deciziile luate.
Un părinte nu trebuie să fie un dictator şi nu trebuie să-şi impună mereu punctul de vedere în faţa copilului, deoarece copilul va avea propriul său drum în viaţa şi trebuie să poată face faţă singur alegerilor cu adevărat importante.
Aşadar, pentru că un copil să se dezvolte armonios şi să ajungă un adult independent, el trebuie să înveţe de la bun început să ia singur decizii şi să negocieze pentru a obţine ce-şi doreşte.
Copiii care vor învăţa să negocieze cu părinţii de mici orice lucru aparent neînsemnat, vor avea mai multe şanse ca pe viitor să poată negocia mai bine cu şefii lor sau cu partenerii de afaceri.
Adesea părinţii uită că ei nu cresc doar nişte copii, ci cresc viitori adulţi, oameni care trebuie să puternici şi independenţi, oameni care au propria personalitate şi prorpiul drum în viaţă. Şi astfel trebuie să fie trataţi!
