Ce mi-aş dori pentru copilul meu când va fi mare

Când eram cu bebe la purtător, toată lumea era preocupată de cum va arăta bebe, îmi ura să ne semene, ia de la tati părul ondulat, să moştenească ochii mei, etc. Eu răspundeam invariabil mereu la fel…că nu mă pot gândi la cum va arăta, tot ceea ce sper este să fie sănătos. Iar de va fi să moştenească ceva de la mine acest lucru să fie ambiţia mea şi să fie bătăios în viaţă, să meargă până în pânzele albe atunci când îşi doreşte ceva.

Viaţa ne schimbă pe noi toţi, oamenii. Şi asta ni se întâmplă tuturor, fara exceptii. Pe unii ne schimbă în rău, devenind toot mai egoişti, mai înrăiţi şi înverşunaţi în a atinge idealurile propuse, mai avizi după „putere”, mai lacomi de bani, mai dornici de reuşite. Iar ei nu vor fi niciodată mulţumiţi de ceea ce au realizat, vor dori întotdeauna mai mult, neştiind să se bucure de ceea ce au obţinut deja. Vor fi într-o continuă stare de nelinişte, alergând mereu după mai mult, şi mai mult.

Îmi place să cred că pe alţii, viaţa ne schimbă în bine. Şi chiar dacă avem cu toţii parte de evenimente neplăcute în viaţă, suntem supuşi la tot felul de încercări, cunoaştem suişuri grele şi coborâşuri bruşte, unii dintre noi învaţă să fie defapt oameni mai buni. Mai puţin egoişti, mai maleabili, mai fericiţi. Ajungem să înţelegem că defapt “puterea” nu foloseşte la nimic, că avuţiile materiale sunt efemere, că reuşitele spre care am tins atâţia ani nu aduc defapt atât de multă satisfacţie. Ele aduc pe moment plăcere…şi confort material…Dar totul este în van…este trecător şi neimportant. În schimb lasă în urmă un gust amar. Lasă în urmă lipsuri cu adevărat importante, cum ar fi timpul pentru noi, timpul pentru nevoile noastre reale şi pentru plăcerile noastre, timp pentru iubirile noastre, lasă un gust amar uitându-te înapoi şi văzând câte lucruri importante ai neglijat…sau chiar câte principii şi caractere ai călcat în picoare pentru a reuşi să urci cât mai sus.

Îmi place să cred că există totuşi oameni care reuşesc să iasă din cercul vicios pe care materialismul îl crează, care ajung să se cunoască mai bine petrecând mai mult timp cu ei înşişi, care ajung să înţeleagă ce vor cu adevărat de la viaţă şi să se mulţumească cu lucruri simple…dar esenţiale…ajung să iubescă necondiţionat, să se lase iubiţi, să fie fericiţi, liberi şi mulţumiţi de ei înşişi.

Prin urmare…ceea ce îmi doresc pentru copilul meu, este în continuare în primul rând să fie sănătos. Dar nu mai îmi doresc să fie ambiţios şi bătăios pentru a atinge idealuri măreţe impuse de această societate: adică poziţii sociale bune, poziţii ierarhice insemnate, avuţii care să îl orbească, aspiraţii şi vanităţi inutile.

Îmi doresc să fie echilibrat, să îşi croiască singur un drum al lui, să ştie ce vrea de la viaţă şi să lupte pentru valorile esenţiale pe care şi le stabileşte. Să ştie să îşi asculte sentimentele şi nu numai raţiunea, să pună pe primul plan părerea şi dorinţa lui. Da…poate că uneori va greşi, însă numai aşa va învaţă, nu aliniindu-se la ceea ce fac ceilalţi, mergând cu turma, sau plecând urechea la ce vorbeşte şi bârfeşte lumea. Îmi doresc să aibă verticalitate şi să creadă în valorile sale, în convingerile personale şi mai ales în propriile sale forţe.

Este un copil bun, iubitor, care se ataşează imediat de oameni. Iubeşte şi se lasă iubit. Da, este foarte posibil ca la un moment dat să sufere din cauza aceasta. Dar prefer să aibă o viaţă plină de iubire primită şi dăruită şi astfel să fie fericit, chiar dacă din când în când va avea momente când va suferi şi va fi dezamăgit. Mi-aş dori pentru el să îşi păstreze sufletul bun, mintea curată, inima generoasă şi inocenţa de copil.

Mi-aş dori să ştie să se bucure mereu de lucruri mărunte, de lucruri simple, de gesturi aparent neînsemnate, de zâmbete oferite, de emoţii intense. Într-un cuvânt să fie fericit…fără să caute fericirea absolută, mulţumit de ceea ce viaţa îi ofere, fără să fie suficient şi leneş, să îşi urmeze calea lui fără să se abată de dragul altora, să meargă drept şi demn, fără să îşi calce în picioare propriile sale valori morale.

Îmi doresc să îşi găsească drumul lui, să facă ceea ce îi place, să îşi descopere adevăratele hobby-uri şi să poată trăi de pe urma lor traiul îndestulat pe care şi-l doreşte. Exact ca celebrul citat din Confucius: “Dacă-ţi place ceea ce faci, nu vei munci nici o singură zi din viaţa ta.”

Asta este ceea ce îmi doresc pentru copilul meu, alături de muuultă sănătate.

Iar ochişorii lui… sunt doar cireaşa de pe tort 🙂

Ce mi-aş dori pentru copilul meu când va fi mare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *