foto: pecsma.hu

Pentru că puiul meu a mai crescut, are aproape 5 ani acum (mare rau…da 🙂 ), nu mai este cel mai mic din grupul de prieteni.

Faptul că acum este cineva mai mic decât el, a fost la început plăcut pentru el, că poate să împartă jucăriile şi hăinuţele pe care nu le mai foloseşte, sau că poate avea grijă de cel mai mic, sau că pur şi simplu se simte şi el băieţel mare.

Însă observ că începe să îl deranjeze tot mai mult intervenţiile celorlalţi când se joacă cu un copil mai mic şi i se cere tot timpul să cedeze, pe motiv că celelalt este mai mic…şi nu înţelege.

Ce să nu spui niciodată copilului mai mare
foto: pecsma.hu

De unde era cel mai mic, cel mai răsfătat, cel mai iubit, cel mai cel, acum trebuie impartă tot, dar nu oricum, ci  trebuie să se supună acestor reguli impuse de cei mari, numai pentru că aşa vor şi consideră ei. Şi cel mai deranjant nueste atunci când intervine un adult, sau propiul părinte, ci şi alte persoane care ar trebui să fie neutre sau care pur şi simplu ar trebui să nu se implice.

Cele mai multe conflicte apar evident în momentul în care trebuie să împartă: jucării, atenţie, spaţiul de joacă şi de mişcare. Există câteva lucruri pe care nu ar trebui să i le spui însă niciodată copilului cel mare:

“Da-i jucăria ta celui mic, nu vezi că plânge?” Şi dacă plânge ce? Ar trebui să renunţe şi să plângă el, că aşa îl face pe celălalt fericit? Asta este lecţia pe care ar trebui să îl învăţăm şi pe cel mic, că dacă plânge primeşte tot ce îşi doreşte? Poţi încerca să îl rogi pe cel mare să îi împrumute jucăria respectivă celui mic, dar fii sigură că o va primi înapoi, pentru a evita sentimentele negative, cum ar fi acela de a se simţi neîndreptăţit şi sau gelos.

“Cedează tu de data asta, că tu este mai mare”. Nu contează că este mai mare, este tot copil! Capacitatea lui de discercere este aproximativ similară (dacă vorbim de copii cu diferenţe de vârstă de câţiva anişori). Faptul că este mai mare nu reprezintă neapărat un avantaj, dar în nici un caz nu este un dezavantaj care să îi oblige să facă lucruri care nu le plac.

Este foarte posibil ca cel mare văzând că toată atenţia este asupra celui mic, să înceapă să îl imite pe acesta, încercând astfel să atragă atenţia asupra să. În nici un caz nu luaţi în derâdere acest lucru. Nu veţi face decât să îi creaţi un sentiment de frustrare şi de gelozie faţă cel mic. Spuneţi-i că este minunat şi îl iubiţi aşa cum este el. Eventual încercaţi să îl antrenaţi în alt joc mai interesant, mai adecvat vârstei lui.

Lăsaţi-i să îşi rezolve singuri conflictele, să plângă, să ţipe, să se exteriorizeze cum vor şi pot ei. Încercaţi să nu interveiniti, decât să observaţi de la distanţă, să nu devină violenţi. Cel mult le poţi explică situaţia, că nu rezolva nimic prin violenţă fizică sau verbală, dar în nici un caz nu încerca să îi despărţi sau să le spui să înceteze, sau să îl iei pe unul în braţe ca să îl linişteşti. Trebuie să înveţe singuri să îşi rezolve conflictele, să se liniştească, să facă faţă unor astfel de provocări.

Este foarte posibil să observi că cel mare devine gelos, uneori chiar violent faţă de cel mic. Nu este nimic anormal, acceptă provizoriu situaţia. Dacă îi vei tot spune să nu facă acest lucru şi îi vei interzice ceea ce simte, cu atât mai frustrat va deveni şi i se vor amplifică sentimentele negative. Este posibil să ajungă să creadă că este un copil rău şi va simţi că este tot timpul certat.

Cu cât veţi interveni mai puţin, cu atât ei vor învaţă mai repede să îşi rezolve singuri divergenţele şi să se joace frumos împreună. Fie că sunteţi părintele celui mare, sau a celui mai mic, reacţiile trebuie să fie aceleaşi şi capacitatea noastră de înţelegere orientată către ambele părţi, deoarece fie că este mai mare sau mai mic, mai răsfăţat, sau mai blând, mai egoist sau mai darnic, toţi sunt copii.

Fie că sunteţi la parc printre alţii copii străini, fie că este vorba de fraţi, verişori, ori copii ai prieteni lor, adaptarea copiilor la diverse situaţii şi gestionarea corectă a diverselor conflicte va fi posibilia cu o cât mai mică intervenţie din partea noastră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *