Copilul dislexic
Tulburările de învăţare a vorbirii poartă numele de dislexie. Cum apare, cum se manifestă, cum se rezolvă? Citeşte materialul nostru şi vei găsi răspunsuri pentru toate aceste întrebări.
Când are un copil probleme cu vorbitul?
Dislexia este definită ca făcând pare din tulburările specifice de învăţare şi se defineşte ca o dificultate durabilă în învăţarea cititului şi achiziţionării acestui automatism, întâlnit la copiii inteligenţi, normali şcolarizaţi, care nu au avut tulburări psihologice preexistente. Iată câteva caracteristici ale copilului dislexic:
- citeşte deosebit de lent;
- face multe greşeli în citirea cuvintelor:
confundă litere – mai ales pe cele asemănătoare din punct de vedere grafic (exemplu: u-n, b-d, f-t ) sau pe cele asemănătoare din punct de vedere fonetic (exemplu: f-v, s-z );
- omite sau adaugă litere, silabe, cuvinte;
- citeşte în sens invers (de la dreapta la stânga) unele silabe sau cuvinte scurte; de exemplu în loc de cap, pac.
- citeşte cuvinte torsionate;
- citeşte greu, silabisind cuvintele lungi;
- înţelege parţial conţinutul unui text;
- greşeşte frecvent rândul în citirea textului;
- nu citeşte cu plăcere, ocoleşte citirea, pe cât este posibil;
- oboseşte foarte tare în timpul cititului, deseori refuză să citească.
E posibil ca un copil să se nască dislexic?
Da, un copil se naşte şi va muri dislexic, fiindcă această tulburare nu este o boală. Chiar dacă se tratează, nu dispare niciodată. Fiindcă este o tulburare de dezvoltare a structurilor cerebrale, din naştere. Cauza sa este neurologică şi nu psihologică, cum se spune adesea.
Cum devine un copil dislexic?
Este impropriu spus, fiindcă aşa cum am amintit, copilul se naşte dislexic. Dar, această tulburare se descoperă atunci când începe să citească şi să scrie. Copilul poate fi suspectat la grădiniţă, dar nu se manifestă foarte clar atunci, ci de obicei când începe să citească şi să scrie, adică în şcoala primară. Dar, uneori, dislexia se poate remarca abia la adolescenţă, când învăţarea devine dificilă. Chiar dacă copilul are o inteligenţă normală este greu să fie în rând cu ceilalţi din pricina dificultăţilor întâmpinate. S-a constatat că 70% dintre dislexici prezintă antecedente familiale.
Există simptome specifice?
Când copilul trebuie să transpună în scris ce aude (să scrie după dictare) apar problemele. Mai pot fi unele semne manifestate prin întârzierea vorbirii, încetineală caracteristică, memorare dificilă, perceperea greşită a timpului şi spaţiului, oboseală anormală, dezinteres pentru învăţare şi sarcinile cerute în clasă.
Trebuie precizat că diagnosticul nu poate fi pus decât în momentul în care decalajul dintre vârsta cronologică de dezvoltare şi cea a lecturii este semnificativ. Nu se poate vorbi de dislexie înainte de minimum doi ani de scris. Aşa se explică şi diagnosticul destul de târziu.
Ai un copil dislexic. Cui te adresezi?
Dacă remarci dificultăţi în vorbire şi scriere, mergi cu copilul la specialişti pentru bilanţ. Tratamentul îl va ajuta să minimalizeze tulburările prin reeducare. Ele pot reapărea sporadic la adulţi în condiţii de oboseală şi stres.
Există metode speciale de terapie pentru dislexie (de ex. metoda Meixner, metoda Sindelar, metoda Ayres, metoda Delacato, metoda Gosy, metoda Frostig etc.), cu ajutorul cărora simptomele pot fi ameliorate. Succesul terapiei este influenţat de recunoaşterea timpurie a problemei şi începerea unei terapii cât mai devreme.
