Copilul meu nu mai vrea la băiţă
foto; hdwallpapers.in
Bebeluşii iubesc apa, însă la un moment dat, într-un mod inexplicabil de multe ori, marea lor majoritate încep să nu mai vrea la băiţă. De ce? Ce s-a întâmplat? E clar că ceva îl supără…dar ce? Ce-i de făcut?
Pentru tine este o reacţie inexplicabilă plânsul lui când trebuie să mergeţi la băiţă, mai ales că până nu demult era un adevărat deliciu această activitate. Totuşi, pe bebe ceva îl supără.
Este posibil să fie de vină temperatura apei. Sunt copii cărora nu le place senzaţia de cald, prin urmare nici apă prea caldă. Sau poate dimpotrivă, simte nevoia unui mediu mai confortabil, mai cald decât cel pe care îl conferi prin băiţa de seară. Ori poate îi este frig după baie, şi de fiecare dată când porneşti spre baie îşi aminteşte de acea senzaţie de frig de după.
Mai pot există alte cauze, în evenimentele din trecut. Poate la un moment dat a alunecat şi s-a speriat. Sau poate, brusc apa a venit în jet prea rece şi l-a speriat. Poate fi banalul şampon care i-a intrat în ochişori la un moment dat şi s-a speriat.
Ce poţi face ca să îl ajuţi să îşi depăşească sentimentul de anxietate faţă de băiţă?
Cea mai la îndemână modalitate este să intri tu cu el în cadă cu apă, să faceţi baie împreună. Este un sentiment foarte plăcut pentru bebe să te simtă aproape. Noi i-am luat lui bebe, după 6-7 luni, un scăunel în care stătea în cada plină cu apă, iar eu sau tati lângă el. Pentru el a reprezentat o distarctie maximă acest lucru. Ne jucam cu bărcuţe, răţuşte, furtunul de la duş..iar toată această activitate a devenit un deliciu pentru el.
Acum când are aproape 5 ani, încă mai cere uneori să facă baie cu unul dintre noi, de regulă merge tati cu el şi se spală reciproc pe cap, fac spumă multă, se joacă cu pistoale de apă…inundă baia practic, dar ce mai contează… merită pentru extazul celui mic.
Dacă este mai mititel, este mai greu. Ajută-l însă să îşi restabilească legătura cu apa, să se împrietenească din nou cu ea. Până la urmă, aşa cum ne povesteşte şi Masaru Emoto în cărţile sale scrise în urma studiilor efectuate de-alungul timpului, noi ne naştem 90% apă şi murim sub 70%…Aşadar suntem parte din ea, iar ea este parte din noi…Apa este indispensabilă, face parte din viaţa noastră şi trebuie să avem o relaţie bună cu ea.
O poţi lua gradual, făcând băiţe parţiale, mai întâi dezbrăcându-l treptat, iar cu o cârpă umedă mângâie-i corpul, sau dimpotrivă îi dai jos numai pantalonaşii şi îl laşi să se bălăcească cu picoarele într-o cădiţă sau un lighenaş cu apă călduţă. Îi pui şi câteva jucării la care să îşi doresca să ajungă. Apoi treptat începi să îi scoţi şi restul de hăinuţe.
Clătirea nu o mai face direct cu duşul. S-ar putea să îl supere acest lucru. Foloseşte o găletuşă de-a lui, o formă de nisip şi toarnă pe el apă călduţă. S-ar putea să îl distreze şi să mai vrea.
În nici un caz nu îl forţa să facă nimic din ceea ce nu îi place. Nu îl dezbrăca forţat, nu îl băga în cadă plângând. În funcţie de preferinţele copilului tău, găseşte o cale să îl atragi pe el spre cădiţă cu apă, să îşi dorească să se joace acolo.
Fii tu relaxată în ceea ce priveşte această activitate. Dacă vei fi stresată că iar va plânge şi iar urmează un moment neplăcut, îi vei tarnsmite imediat starea şi lui.
Pentru spălatul capului încearcă să găseşti o poziţie care să îl ferească de spumă în ochi. Fereşte-i urechile de apă, pentru că e posibil să îl deranjeze şi acest lucru. Există şepcuţe speciale…încearcă-le dacă nu reuşeşti altfel. La noi a funcţionat punându-l să ridice mânuţele în sus şi să aplece capul pe spate. Ce-i drept era mai mare când a început să refuze spălatul pe cap. Dar odată ce am descoperit această poziţie, nu a mai reprezentat o problemă.
Cu delicateţe, răbdare şi blândeţe, veţi depăşi şi voi această etapă. Este numai o fază prin care trec marea majoritate a copiilor, dar care trece la fel de repede cum a apărut.
About Author
