Copilul-meu-nu-vrea-să-împartă

Împărţirea jucăriilor, a spaţiului, a părinţilor, a educatoarei este o lecţie socială care se învaţă puţin câte puţin, de-a lungul copilăriei, încă de la început.

Unele mame care au mai mulţi copii întâmpină probleme în privinţa împărţirii jucăriilor sau a altor lucruri între fraţi. Adesea, unul dintre copii nu vrea cu nici un chip să îi dea fratelui său jucăria preferată. Ce este de făcut? Cum îl poţi învăţa să împartă ce are, atât cu fraţii, cât şi cu ceilalţi.

Noţiunea de a împărţi se învaţă. Copilul se naşte cu o viziune egocentrică asupra lumii. El crede că este centrul universului în jurul căruia se învârte totul. În capul lui nu are nevoie decât de mama care îi poate satisface nevoile pe măsură ce le solicită. Cu timpul va înţelege că este o fiinţă care face parte dintr-un întreg, cu nevoile sale, dar şi cu dorinţe, printre care şi cea de posesiune.

Adesea vei auzi din gura lui: „Este a mea!” Este propoziţia tipică. Iar ceea ce vrea, vrea numai pentru el singur. Nu acceptă nici măcar ca cineva să arunce o privire în lucrurile sale, dar să le mai şi atingă! Pe de altă parte, nu are nici o problemă în a lua de la alţi copii jucăriile. Nu-l impresionează ţipetele prietenului sau fratelui, atâta vreme cât poate obţine ce doreşte. Trebuie să înţelegem că înainte de 3 sau chiar 4 ani, copilul nu este capabil să se pună în pielea altuia sau să înţeleagă ce simte acesta. Şi atât timp cât această viziune persistă, conceptul de a împărţi nu poate fi înţeles.

legocreativit_partager_ses_jouets_difficile_728x572_loup-510x400

Al meu, al tău, al nostru

Pentru ca cel mic să înţeleagă bine noţiunea de a împărţi, poţi începe între 18 luni şi 2 ani să îl înveţi ce este al lui, al surorii sau fratelui şi ce anume trebuie să ceară pentru a obţine. Ce este al tuturor şi ce trebuie să împartă fiecare la rândul său. Astfel, va căpăta, încet-încet, conştiinţa sentimentului de posesie asupra lucrurilor sale, dar şi asupra celuilalt. Căci pentru a putea împărţi trebuie mai întâi să simţi plăcerea de a poseda.

Către 4 ani, copilul va fi capabil să se pună în locul altuia şi să înţeleagă cum te simţi când cineva nu mai are jucăria adorată. Atunci va înţelege că trebuie să ceri înainte de a lua ceva, că poţi întâmpina un refuz şi că trebuie să ai răbdare şi să-ţi aştepţi rândul.

Este important ca cel mic să aibă spaţiul lui intim în care se poate juca singur dacă vrea, unde îşi poate păstra toate jucăriile şi cele la care ţine cel mai mult. Acest spaţiu poate fi camera lui, care devine un loc unde ceilalţi trebuie să ceară permisiunea de a intra sau de a lua o jucărie. În situaţia în care împarte camera cu un frate, cutiile cu jucării sau măsuţa, trebuie fiecare să aibă cufărul cu minuni, sub cheie. Accesul la acest cufăr îl are doar proprietarul!

Iar pentru un copil care are dificultăţi în a împărţi, atenţia mamei sau tatălui poate fi utilă. Alege un moment pe care să îl petreceţi doar voi doi, să aveţi o activitate plăcută împreună. Asta poate ajuta la calmarea dorinţelor sale. Pe timpul zilei, atunci când îi este greu să împartă, aminteşte-i că veţi avea voi un moment intim mai târziu, făcându-i, complice, cu ochiul. Asta îi va da încredere şi-l va face să cedeze.

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *