Copilul unic e neapărat egoist?
Copiii singuri la părinţi au reputaţia de a fi egoişti şi capricioşi, ceea ce nu se justifică în toate cazurile. Depinde de educaţia primită de la părinţi. E adevărat că un frate sau o soră te obligă la anumite gesturi, cum ar fi acela de a împărţi jucăriile şi atenţia părinţilor. Dar un copil unic poate face aceste lucruri şi altfel.
- Învaţă-l să împartă. Dacă merge la grădiniţă îşi va dezvolta anumite abilităţi sociale. Apoi, le poate continua şi acasă, pe teritoriul său. Dar a împărţi jucăriile la grădiniţă nu e totuna cu a le împărţi pe cele proprii. Înainte de a împlini 2 ani şi jumătate nu trebuie să te îngrijoreze faptul că cel mic are dificultăţi în a împărţi ceva. Acest lucru face parte din dezvoltarea normală a copiiilor. Dar între 3 şi 4 ani trebuie să devii vigilentă. Pentru a-l ajuta să înveţe să împartă, invită în mod regulat verii sau amici pentru a petrece timp împreună. Sau încurajează-l să ofere jucării mai vechi altor copii sau unei organizaţii de ajutorare.
- Dezvoltă–i autonomia. Anumiţi părinţi au tendinţa de a efectua anumite sarcini în locul copiiilor. Chiar dacă intenţia lor e bună, cei mici riscă să creadă că sunt incompetenţi. Pentru a-l ajuta să-şi dezvolte autonomia şi stima de sine, lasă-l să facă anumite lucruri singur, chiar dacă nu le face foarte bine. Evident, oferă-i resposabilităţi adaptate vârstei sale, cum ar fi să-şi aranjeze jucăriile, hainele, să-şi facă curat în sertare etc. Evită să îl protejezi prea tare, fiindcă are nevoie de anumite experienţe pentru a învăţa.
- Nu-l suprasolicita. A avea un singur copil înseamnă a avea şi mai mult timp liber pentru a te ocupa de el. Chiar dacă există avantaje, evită să faci prea multe pentru el, propunându-i activităţi fără încetare. Suprasolicitarea poate crea oboseală sau dezinteres pentru anumite activităţi, chiar depresie. Copilul tău poate resimţi şi o anumită presiune de performanţă şi poate deveni anxios. Asigură-te deci că are şi perioade de joacă. Încurajează-l să se joace singur, fiindcă este important să împartă momentele de joacă cu mama şi tata. Aceste moemnte îi permit să-şi dezvolte autonomia, să se descurce singur, să-şi dezvolte imaginaţia, capacitatea de a lua singur iniţiative, să-şi descopere interesele şi să înveţe singur.
- Impune-i limite. Toţi copiii, fie că sunt singuri sau înconjuraţi de fraţi şi surori, au nevoie de limite. Chiar dacă sunt frustrante, ele contribuie la siguranţa lor şi le dă un sentiment de securitate. Explică-i clar care sunt limitele pentru a şti ce aştepţi de la el. De asemenea, nu ceda la toate cererile lui. Altfel vei face din el copilul-rege care nu suportă nici un refuz. Învaţă-l să ţină cont de dorinţele şi opiniile altora. Viaţa ta de familie nu trebuie să fie centrată pe dorinţele lui. Nu face din el confidentul tău, fiindcă e prea tânăr să poarte această greutate.
