Creşte suficient?
foto: poultryhealthproducts.com
Marea majoritate a părinţilor, de multe ori chiar şi cei care se află deja la a două experienţă de acest gen, sunt foarte stresaţi sau cel puţin preocupaţi excesiv, de modul în care bebeluşul lor sau copilul mic evoluează.
Există de multe ori această tendinţa, deloc benefică, de a-i compara cu alţi copii de vârstă lor. Ei uită însă că fiecare individ este unic în felul său, prin urmare şi fiecare copil are propriul său ritm de creştere şi evoluţie.
Această grijă începe încă din burtica mamei, când merg la ecograf la 2 săptămâni ca să vadă cum a evoluat, dacă a mai luat în greutate…iar când vine pe lume sunt părinţi care îşi cântăresc copilul zilnic…ba am auzit de cazuri când alăptaţi fiind, îi cântăreau după fiecare masă că să vadă cât au mâncat.
Din nefericire acest obicei nu ajută pe nimeni, ci creează o stare permanentă de stress, uneori chiar de panică, ce inevitabil va fi transmisă şi celui mic…pentru că este aproape imposibil ca la vârstă aceea, când stă 24/24 lângă noi, să ţinem departe de trăirile şi emoţiile noastre.
Trebuie avut învedere şi factorul genetic, pentru că este clar că din părinţi scunzi, nu vor ieşi viitori jucători de baschet…numai în cazuri excepţionale, când genele poate vin de la un bunic cu care natura a fost mai generos. Aşa că atunci când vă raportaţi la un copil de aceeaşi vârstă, nu uitaţi să vă uitaţi totuşi şi la părinţii lui.
Printr-o alimentaţie corectă şi un stil de viaţă echilibrat, un copil poate ajunge la un maxim îngăduit de factorul ereditar. Depăşirile excessive sunt cazuri rare şi pot avea cauze medicale.
În primele luni de la naştere, ritmul său de creştere va fi foarte alert, de multe ori chiar depăşind aşteptările tale. Este foarte posibil ca în aceste cazuri să urmeze o perioadă de stagnare, absolut normală. Prin urmare nu trebuie să vă panicaţi că la câteva luni, după ce a avut o creştere spectaculoasă, dintr-o dată evoluţia lui nu mai este aceeaşi.
Evoluţia sa trebuie urmărită, în sensul că stabilim un program de cântărire şi măsurare rezonabil, dar foarte important, în aceleaşi condiţii. Adică întotdeauna dimineaţa înainte de masă sau seara înainte de culcare sau orice altă parte din zi alegeţi, important este să respectaţi întotdeauna acelaşi orar.
De aceea nu este bine să faceţi acest lucru când mergeţi la medic. Nu exprimă cu adevărat ritmul său, întrucât o dată poate este seara, după masă, când are burtica plină, sau altă dată când este şi bolnăvior şi nu a prea mâncat în ultimele 24 de ore.
Trebuie urmărită curba evoluţiei, tendinţa şi ritmul, nu gramele acumulate.
Dar foarte important, trebuie urmărită starea generală a copilului. Dacă cel mic are o stare generală bună, este vesel, liniştit, mănâncă, înseamnă că nu are nicio problemă, chiar dacă acest lucru nu se vede foarte mult pe cântar. Dacă însă este aptic, nu are poftă de mâncare, este trist sau plângăcios, atunci insaemna că terbuie să mergeţi neapărat la medic.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii, a întocmit nişte curbe de creştere, singurele dealtfel la care m-am raportat vreodată. Ele au însă o marjă de toleranţă (în sus şi în jos) destul de mare, interval în care copilul este considerat normal. Prin urmare nu se mai agrează acele standarde la vârstă de…, trebuie să aibă greutatea de…, şi înălţimea de…
Atâta timp cât urmează o curbă ascendentă şi lînă, totul este în regulă.
Iar dacă totuşi sunteţi îngrijoraţi că au ritmul de creştere aşa cum vi se pare normal, nu îi suplimentaţi mesele cu lapte praf sau cu cereale.
Efectuaţi nişte analize şi pe baza lor concultaţi-vă cu medicul. Există şi medici care prescriu imediat laptele praf, fără o bază clară, prin urmare nu o faceţi fără să vedeţi rezultatele analizelor şi să aveţi o justificare clară pentru recomandările lor. Chiar dacă sunt medici, şi ei mai pot greşi uneori. Cel mai bine consultaţi un specialist în domeniu.
Iată aşadar şi graficele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, defalcate pe grupe de vârste şi sexul copilului:
http://www.who.int/childgrowth/standards/en/
