Criza de la 2 ani
Către 2 ani copilul descoperă un lucru major: că este o persoană importantă, că are idei şi preferinţe, dar nu vrea ca toată lumea să afle. Cum depăşeşte această criză?
Criza de 2 ani loveşte mai tare sau mai puţin, în funcţie de copil. Unii vor să se afirme mai mult, alţii mai puţin. Ideea e că mulţi vor să arate că sunt unici, că au nevoie să ia decizii, să-şi exprime preferinţele şi să controleze mediul din jur. Chiar dacă are nevoie să decidă, un copil de 2 ani are capacităţi limitate. Uneori vrea să facă ceva, dar nu poate. Atunci apar şi alte frustrări şi deci, alte crize. Cu toate astea nu trebuie să faci totul în locul lui. În acest fel îi iei tot controlul de care are nevoie. Mai bine îl încurajezi să facă anumite lucruri, ajutându-l la nevoie.
De multe ori copilul de 2 ani se opune pentru a ieşi în evidenţă.
Chiar dacă realizează că este o persoană unică, trebuie să înveţe să trăiască cu ceilalţi. Să-şi aştepte rândul, să împartă, să asculte, să regleze conflicte… Toate aceste abilităţi nu sunt uşor de dezvotat pentru un copil mic care este pe drumul descoperirii ci se poate afima şi-şi poate exprima nevoile. Ai nevoie de răbdare în această perioadă. E bine să vezi şi partea bună a lucrurilor: această opoziţia înseamnă că cel mic se dezvoltă bine şi îşi dă seama de unicitatea lui.
Este implicată şi dezvoltarea creierului
Cele mai recente descoperiri asupra dezvoltării creierului explică şi comportamentul copilului de 2 ani. Creierul unui copil de 2 ani nu fucţionează ca al nostru. De ce? Pentru simplul fapt că este mereu în formare. Apoi, pentru că creierul unui copil conţine puţină materie albă (myelină). Rolul acesteia este de a facilita transmiterea de informaţii. De aceea informaţiile primite de el sunt mai prost prelucrate.
Pe de altă parte, deşi copilul posedă milioane de neuroni, aceştia nu sunt toţi conectaţi între ei. Deci, nu toate părţile creierului comunică bine între ele. Lobii frontali nu sunt nici ei complet dezvoltaţi. Aceste zone ale creierului sunt importante fiindcă sunt responsabile de funcţii precum aceea de a gândi logic, de a planifica, de a rezolva probleme, de a înţelege noţiunile abstracte şi de a controla impulsurile.
Deci, multe comportamente ale copilului de 2 ani se explică prin insuficienta dezvoltare a creierului. Iată de ce perioada de 2 ani nu este chiar o criză pentru copil, ci o etapă normală a dezvoltării sale.
Nici limbajul copilului nu este încă dezvoltat. De aceea se poate supăra când se împotmoleşte atunci când vrea să exprime ceva. Reacţia poate fi de lovire, împingere. Face o criză de nervi şi poate arunca şi obiecte. Pe măsură ce limbajul se dezvoltă şi îşi poate exprima prin cuvinte anumite stări, şi frustrările devin mai puţine.
