Cum ii determinam pe cei mici sa manance sanatos
Multe persoane m-au intrebat cum procedez sa il determin pe baietelul meu sa manance atat de sanatos si
la varsta de aproape 2 ani si jumatate, varsta la care marea majoritate a copiilor devin mofturosi, selectivi, vor dulciuri, mancare nesanatoasa, snaks, chips, fast food. Raspunsul este simplu: asa a fost obisnuit, insa drumul pana am ajuns aici nu a fost la fel de usor. Obiceiurile alimentare sanatoase se formeaza de cand sunt foarte mici. Gusturile copilului se educa, nu se naste cu ele. Drumul este unul anevoios si ca in tot ceea ce are legatura cu cei mici, este necesara multa rabdare si rigoare.
Voi incepe cu inceputul. In primul rand, de cand era foarte micut am incercat sa ii formez un program de alimentatie cat de cat fix, fara rontaieli intre mese, fara suplimente gen biscuitei, covrigei, grisine, sticksuri. Copii mici iubesc rutina, asa ca de cand era sugar l-am incurajat sa isi formeze singur un program regulat de baut lapticul, fara hrana pe timpul noptii, dar suplimentand cantitatile de hrana in timpul zilei. Apoi usor-usor anumite mese de lapte au fost inlocuite de cele de hrana solida.
Mesele principale trebuiesc servite la orele stabilite, asta neinsemnand ca ele sunt batute in cuie iar daca i se face foame intre mese ii servesc un crontonel sau un biscuit, pentru ca e neaparat necesar sa astepte pana la orele fixate. Vom constata ca dupa rontait intre mese, la ora mesei copilul va lua de 2 ori din mancare si o va da la o parte…Daca la o masa nu s-a hranit suficient si totusi i se face foame intre mese, i se poate oferi un fruct. Programul trebuie stabilit in functie de copil, de momentul in care i se face foame. Nu vom pune niciodata la masa un copil caruia nu ii este foame, doar pentru ca noi consideram ca a trecut suficient timp de la masa anterioara. Trebuie sa avem incredere in copil, ca stie mai bine decat noi ce cantitate de alimente are nevoie. Noi trebuie sa fim atenti la calitatea alimentului pe care il inghite si nu la cantitate. Sunt copii care mananaca mai mult, altii care mananaca mai putin. Nutrientii pe care ii primeste sunt cei la care ar trebui sa fim atenti. Ar fi bine sa uitam de ideea „important este sa aiba ceva in stomacel” chiar daca acel ceva este defapt o ciocolata, o prajitura sau o punga de chips.
De la inceperea diversificarii trebuie stabilita rutina servirii mesei: copilul este asezat in scaunelul lui, fara alte activitati care ii distrag atentia: filmulete, desene, jucarii, la masa unde intreaga familie de obicei serveste masa. Ar fi bine ca, atat cat de des este posibil, servirea mesei sa se faca in familie. Indicat este ca adultul sa manance in acelasi timp si acelasi fel de mancare ca si copilul. Copilul de regula copiaza comportamentul parintilor, asa ca vor copia si regimul alimentar al parintilor. Asadar daca ne dorim ca si copii nostri sa aiba un obicei alimentar sanatos, ar trebui sa incepem prin a ne dezvolta noi insine un stil de viata sanatos. In cazul nostru, de cand a aparut cel de-al treilea membru in familei, am inceput sa mancam si noi cu adevarat sanatos si am eliminate raciturile, mezeluri (fie ele si fara grasimi), carnea de pui din market, branzeturile afumate si procesate, cu mancare gatita proaspat, carne de tara, branza proaspata si telemea de capra de la tarani, iaurturi si lapte nedegresat.
Deasemenea este indicat sa i se explice copilului de cand este foarte mic, ca anumite alimente nu sunt sanatoase, ca zaharul nu este un aliment de care avem nevoie, ci doar completeaza gustul, ca anumite alimente sunt recomandate doar de la o anumita varsta si chiar in cazul in care vede la alti copii sau adulti aceste alimente, este bine sa le ocoleasca. Este posibil ca uneori sa inteleaga, alteori nu. Exista si cazuri in care va loviti de refuzul lui de a intelege acest lucru, manifestat prin proteste sau insistente, dar chiar si atunci, este bine sa va mentineti pozitia, sa tineti seama de faptul ca el oricum nu stie ce gust are un produs pe care nu il cunoaste, ci este vorba de o simpla curiozitate, sau ca pur si simplu nu are nevoie de el. Daca veti ceda la prima insistenta, s-a creat deja un precedent, iar data viitoare se va intampla exact la fel. Daca tin
eti la sanatatea copilului insa, fiti consecventi si mentineti limitele pe care le-ati stabilit. Despre gestionarea crizelor am scris un alt capitol (vezi „Crize de copii mici?”) Pentru evitarea unor situatii neplacute, sunt necesare solutiile alternative. Asadar tot timpul ar fi bine sa aveti la voi un aliment sanatos pe care copilul il agreeaza: un fruct preferat, o leguma preferata, nuci si migdale crude, un sandwich sanatos, un crackers din cereale integrale, eventual facut in casa. Asadar, posibilitatile sunt multiple, iar scuza „pofteste copilul, cum sa nu ii dau” este depasita. De multe ori poate aparea dezaprobarea celor din jur, o bunica ce ridica din sprancene cand refuzam sa ii oferim copilului miere la varste foarte fragede (pentru ca ea asa indulcea ceaiul pe vremuri), sau atunci cand vecina ii ofera ciocolata si tu o refuzi politicos, sau cand copiii la parc mananaca pufuleti si croisante (uneori si la varste incredibil de mici), iar cel mic se uita curios la ei. Sunt doar parerile unor oameni neinformati suficient, neimplicati direct in cresterea copilului vostru si prin urmare care nu ar trebui sa conteze.
Mancarea nu este indicat sa devina un subiect de negocieri si santaj, gen „mergem la parc daca mananaci si acest mar” si astfel ajungi sa vezi copii jucandu-se prin parc, iar bunicii sau parintii alearga dupa ei cu bucatele de fructe si aproape ca le introduc in gura pe furis, astfel incat copii aproape nici sa nu observe acest lucru. Chiar si la parc, trebuie sa existe pauza de joaca: copilul si insotitorul sau se aseaza pe o banca, servesc si savureaza fructul sau gustarea pregatita si abia apoi se reia jocul cu ceilalti copii
Cu atat mai putin desertul nu trebuie sa devina un premiu oferit copiilor pentru ca au mancat tot din farfurie. In primul rand copilul trebuie sa mananace pana se satura, nu mai mult, iar in al doilea rand dulciurile ar trebui sa fie alimente ocazionale in alimentatia copilului. Despre asta am scris mai pe larg in capitolul „Jurnal de diversificare”. Zaharul continut de fructe este suficient pentru un copil si reprezinta desertul ideal pentru acesta.
Cei mici simt nevoia ca ei sa detina controlul si atunci li se pot oferi alternative sa aleaga felul de mancare pe care il vor servi. Inainte de pregatirea mesei ei pot fi intrebati ce ar prefera, dar alternativele trebuiesc sa fie doua lucruri permise. Prin urmare pot fi: ciorbica de pui cu legume, sau piure de spanac cu ou si mamaliguta. Daca il veti intreba simplu „ce doresti la pranz”, s-ar putea sa va surprinda cu un raspuns de genul: „cartofi prajiti si chiftele prajite” si atunci asta va trebui sa ii oferiti daca tot i-ati dat posibilitatea sa aleaga.
Mai
mult decat atat, ii puteti cointeresa aducandu-i in bucatarie sa participe direct la procesul de gatire. Daca sunt mai maricei ii puteti ruga sa va ajute la clatirea legumelor, la batut un ou, la amestecarea ingredientelor sau orice alt lucru simplu. Daca sunt mai mititei, cum este cazul nostru, poate sta exact in fata blatului de lucru, in scaunelul lui, cu doua linguri in mana, 2-3 craticioare si imita tot. Ii explic tot ce fac eu, ii mai dau si lui cate un ingredient sa il adauge in craticioarele lui, etc. Pentru noi asta e distractie maxima. Devine totul un joc, iar el are senzatia ca participa activ la realizarea mancarii si devine cointeresat sa o guste.
Totodata independenta este foarte importanta pentru copii, asa ca acestia ar trebui incurajati sa mananace singuri de la varste foarte mici, chiar daca acest lucru inseamna multa mizerie in jur, un timp mai indelungat destinat servirii mesei si mai putina mancare ingerata. In cazul nostru a luat singur lingura in mana si a dus-o la gurita undeva pe la 6 luni, iar de la un an si jumatate nu mai accepta nici un fel de ajutor la masa. Uneori e greu, pentru ca sunt momente cand poate ne grabim, cand suntem intr-un restaurant mai elegant si face multa mizerie, cand mananaca un fel de mancare si se face din cap pana in picioare si nu avem nimic altceva de schimb. Totusi, cel mai important lucru ramane ca cel mic sa isi ia nutrientii necesari, sa persevereze si astfel se invete singur sa manance curat, sa isi coordoneze miscarile din ce in ce mai bine, sa devina din ce in ce mai independent si responsabil, iar astfel sa isi dezvolte cat mai bine personalitatea. Vor descoperi astfel si placerea de a servi masa cu cei dragi, de a pretui momentul intrunirii la masa, si nu numai de a fi hranit.
