sâmbătă,octombrie 1, 2022

Copilul tău are obiceiul să doarmă peste tot, dar nu în patul său. Îi este teamă din clipa în care intră singur seara în camera lui. Cum îl ajuţi să adoarmă singur? De când nu mai trebuie să cedezi?

Cum îl înveţi să doarmă singur

În SUA este la modă dormitul împreună, adică „co-sleeping”. Un nou concept, care, sperăm, să nu pătrundă şi în Europa, şi conform căruia toată familia doarme în acelaşi pat, sau pe saltele diferite în acelaşi spaţiu. Se pare că 30% dintre americani practică această metodă nesănătoasă.

Evident, în mod excepţional poţi lua copilul în patul tău: dacă este bolnav, dacă nu dormiţi acasă, dacă are un coşmar sau pentru a petrece împreună într-o dimineaţă de sfârşit de săptămână. Dar nu face un obicei din asta.

Cum e mai bine?

În primele luni de viaţă multe mămici care alăpteză, dar nu numai, dorm cu copilul alături pentru a le fi mai uşor cu hrănirea. Plus, că astfel îl poţi supraveghea îndeaproape. Evident, după ce îl hrăneşti îl poţi pune în leagănul sau pătuţul lui. Este mai bine pentru el fiindcă, mai târziu îi va fi mai greu să se adapteze cu patul lui.

În primele săptămâni mama şi bebe sunt foarte uniţi fizic, ceea ce le va asigura o intimitate prelungită şi în lunile ce urmează. Dar somnul fiecăruia va fi mai bun dacă bebe va dormi în camera lui, iar părinţii în a lor. Chiar dacă pare adormit profund, copilul percepe lumina, drumurile mamei, eventualele relaţii sexuale dintre părinţi…

Învăţându-l să doarmă în camera lui, singur, pregăteşti etapele separării progresive care îi va permite celui mic să crească.

Atenţie la perioada oedipiană!

Chiar înainte de plină perioadă oedipiană (către 4-5 ani), copilul se interesează de sexul părinţilor şi de tot ce este legat de sexualitate, încercând să intre într-un raport de seducţie cu părintele de sex opus. Este perioada când multe fetiţe se plimbă goale prin faţa taţilor, iar băieţii se îndrăgostesc de sânii mamei. Dormind împreună cu cei mici, practic, le alimentăm atmosfera erotizată. Şi nu e vorba de fantasme sau de alte deviaţii, ci pur şi simplu despre fenomene care circulă la nivelul inconştientului între membrii unei familii. Evident când mângâi un copil îi oferi o plăcere senzuală, dar este esenţial ca acesta să o resimtă aşa cum e, castă.

Fiecare cu spaţiul său

Problemele legate de frontieră, de autonomie, de spaţiul propriu sunt sistematic în joc când dormitul cu mama şi sau cu tata devine obişnuinţă şi nu sunt fără consecinţe psihice asupra fiecăruia. Tulburări de somn, de comportament, dificultăţi şcolare; lipsa unui loc al său poate avea repercusiuni în toate domeniile sau în alte planuri familiale. Copilul, cuplul, părintele celibatar, toţi au nevoie de propriul lor teritoriu. Fiecare are nevoie de o noapte liniştită cu visurile şi intimitatea lui.

Excepţia care confirmă regula

Evident, nu e nicio dramă dacă vei petrece din când în când un timp în patul copilului tău. Dar doar ca excepţie. Să fie ca o favoare, o consolare, un mijloc de a-l proteja sau de a-i face o plăcere: un cadou care cu cât este mai rar, cu atât e mai bine. Astfel cel mic va înţelege că noaptea este a fiecăruia!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *