Cum îmi ajut copiii să devină cei mai buni prieteni
foto: mothertour.com

 

Am vorbit de curând despre avantajele de a avea doi copii. Contează însă foarte mult şi ca cei doi să fie apropiaţi, să nu se comporte ca doi străini (că deşi rare, mai există şi astfel de cazuri).

Stă în tine, ca părinte, puterea de a le oferi copiilor tăi această şansă unică, de a avea în fratele sau cel mai bun prieten pe viaţă.

Stă în tine puterea de a creşte 2 fraţi apropiaţi, indiferent de diferenţa de vârstă dintre ei. Faptul că pot avea personalităţi diferite, este una, dar faptul că sunt sau nu apropiaţi, se iubesc şi sunt nedespărţiţi ţine de legătura pe care ei o dezvoltă în timp. Iar totul stă în capacitatea ta de a le permite să îşi gestioneze singuri relaţia, asistând numai de la distanţă şi intervenind numai atunci când este cazul.

Dacă diferenţa de vârstă este mare, nu face greşeala să îl suprasoliciţi pe cel mai mare, să îl responsabilizezi mai mult decât îşi doreşte el în ceea ce priveşte grija pentru cel mic. Va deveni o povară, iar atunci când va scapă de această responsabilitate, va fugi cât îl vor ţine picioarele. Dar toată viaţa va trăi cu acest sentiment de împovărare faţă de fratele mai mic, anihilând toate acele trăiri pe care o relaţie normală între fraţi trebuie să le implice.

Nu crea competiţie între ei! Nu îi compara şi nu îi da exemplu de urmat ceea ce face şi obţine celălalt frate.

Dacă este alegerea lui să facă din fratele său un exemplu, este ok. Dacă încerci să îi impui asta, nu va fi bine deloc pentru el. Este important să se iubească şi să se aceepte aşa cum sunt ei! Şi pe ei înşişi şi pe fraţii lor. Indiferent de rezultate obţinute, indiferent de înclinaţiile fiecăruia. Este foarte posibil ca unul să înveţe bine la şcoală şi să fie premiant…iar celălat să fie preocupat de fotbal. Sau unul să viseze să devină director de bancă, iar unul un pictor de prestigiu sau fermier. Asta este! Se întâmplă şi aşa!

Dacă i-l vei da permanent exemplu pe cel premiant celuilalt, nu vei face decât să îl faci să se simtă frustrat, inferior, tot timpul cu un pas în urmă celuilalt, tot timpul antrenat de dorinţa de a-l ajunge din urmă pe acesta. Fiecare om este unic în felul sau, are înclinaţiile sale, are idealurile sale, are personalitatea să.

Relaţia dintre doi fraţi trebuie însă să fie dincolo de aceste limite impuse de idealurile şi de dorinţele lor personale. Relaţia dintre doi fraţi trebuie să fie bazată pe sentimente, pe acceptare, pe sprijin reciproc.

Ajută-i de mici să înveţe să se respecte reciproc, să se aprecieze pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce fac sau visează fiecare să facă în viaţa să. Învaţă-i să se privească reciproc prin prisma calitaţilor lor umane, nu a ceea ce poate oferi fiecare. Învaţă-i să împartă tot ceea ce au, chiar şi o bomboană primită. De unde dau, de acolo vor primi.

Învaţă-i să aprecieze valoarea morală în ceea ce îşi oferă reciproc, şi nu valoarea financiară.

Ajută-i să îşi împartă proporţional între ei sarcinile şi responsabilităţile lor. Lasă-i pe ei să decidă împreună ce va face fiecare şi cu ce se va ocupa fiecare. Impunându-le tu anumite sarcini, e posibil să se creadă nedreptăţiţi, iar la un moment dat să îşi poarte râcă pentru asta.

Nu îi îmbrăca la fel, mai ales dacă diferenţa de vârstă este mai mare, decât dacă ei îşi doresc acest lucru. Cel mare se va simţi ruşinat ieşind în public îmbrăcat la fel că ţâncul cel mic.

Împarte-le în mod egal dulciuri, sau alte bunătăţi.

Nu face separatisme ba că unul este prae mare sau altul prea mic.

Doar în cazul în care i-ai luat celui mare un obiect scump, adecvat vârstei sale, îi poţi explica celui mic că îi vei lua şi lui când va ajunge la aceeaşi vârstă. Dacă obiectul poate fi totuşi folosit de cel mic, îi ceri acordul celui mare să îl folosească şi cel mic din când în când.

Celui mic nu îi oferi numai lucrurile rămase de la cel mare, haine, jucării, rechizite. Mai ia-i şi lui din când în când câte ceva…doar al lui. Altfel se va simţi frustrat că el numai reciclează.

În general lasă-i să îşi împartă ei lucrurile, să îşi gestioneze conflictele, să îşi susţină fiecare punctul de vedere când se află într-o dispută. Nu interveni decât atunci când este strict necesar. Nu fii judecătorul şi nici poliţistul! Fii prietenul şi susţinătorul lor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *