Cum îţi dai seama dacă ai un copil supradotat
Majoritatea mămicilor constată că au un copil deosebit, foarte deştept, care uimeşte prin replici şi întrebări. Cum îţi dai seama, totuşi, dacă este sau nu supradotat. Iată câteva puncte de reper.
Dacă la trei ani citeşte, la cinci ani deja se întreabă care este rostul vieţii, ar fi bine să-i verifici coeficientul de inteligenţă, aşa numitul IQ. Copiii supradotaţi se diferenţiază de ceilalţi prin uşurinţa cu care dialoghează cu adulţii, imaginaţia debordantă şi o mare sensibilitate.
Nu e simplu să fi supradotat
Copiii din această categorie sunt mai fragili, unii chiar nu au note prea bune la şcoală, ceea ce pare un paradox. De fapt, ei se plictisesc, fiind înaintea celor din clasă. Astfel se refugiază în lumea lor, plină de gânduri. Ei îşi termină mult mai repede temele în clasă şi apoi îi deranjează pe ceilalţi. Un comportament care adesea este confundat cu hiperactivitatea.
Fă-i teste la specialişti
Dacă ai un astfel de copil mergi cu el la un psiholog pentru a-l testa. Mulţi copii supradotaţi doresc să sară petse o clasă. De aceea, nivelul precocităţii trebuie stabilit de către un psiholog. Dacă scorul atins al IQ este 125, sigur este precoce. Specialistul va căuta să înţeleagă, de asemenea, modul de gândire al copilului. Acesta poate fi precoce intelectual, dar fragil afectiv. Or se ştie că şi inteligenţa emoţională contează.
Explică-i tot ce te întreabă
Înainte de a merge cu el la psiholog explică-i că acesta va decide dacă poate sări sau nu peste o clasă. De obicei, copiii supradotaţi găsesc testele IQ amuzante. După stabilirea diagnosticului, explică-i ce înseamnă precocitatea. Şi mai ales, că aceste calităţi pe care le are nu îl fac mai bun decât ceilalţi. Că trebuie să-i respecte în continuare pe ceilalţi (colegi de clasă, fraţi, surori) şi să nu uite ce îndatoriri are.
Cum te porţi cu un astfel de copil
Adesea, faptul de a sări peste o clasă poate fi perceput ca un traumatism de către cel mic. Îşi părăseşte prietenii pe care abia şi i-a făcut, trebuie să recupereze programa şcolară etc. Studiile arată că accelerarea este benefică copiiilor cu potenţial ridicat. Le plac provocările şi dificultăţile. Noile materii îi stimulează.
Relaţiile cu ceilalţi
De multe ori aceşti copii nu îşi prea găsesc uşor locul nici în lumea adulţilor, nici în cea a copiilor. Rolul de a se integra mai uşor le revine părinţilor. Mulţi dintre ei dau impresia că sunt prea siguri pe sine, chiar aroganţi, în relaţiile cu adulţii. Un sentiment care dispare pe măsură ce copilul creşte. Supradotaţii au şi probleme relaţionale cu ceilalţi copii de vârsta lor şi nu pot avea prieteni adevăraţi printre aceştia.
Activităţi potrivite
Ca părinte ai rolul de a-l ajuta să se integreze în grupurile de copii, mai ales în perioada de debut a adolescenţei când nevoia de apartenenţă este mare. Copiii supradotaţi au un mare simţ creativ, în general. Sunt buni muzicieni, au o mare capacitate de improvizaţie. Îi poţi sugera să se înscrie într-o echipă de teatru amator, un club de şah sau chiar o orchestră. Asfel va lega mai uşor prietenii cu cei de vîrsta lui. Există şi asociaţii ale copiiilor supradotaţi.
