Cum să îi învăţăm pe copii adevărată semnificaţie a sărbătorilor de Paşti
foto: sufletdrag.wordpress.com
Aşa cum pentru cei mai mulţi copii, Craicun înseamnă împodobirea bradului şi în faptul că vine Moşul care le aduce daruri, tot aşa semnificaţia Paştelui este pentru ei venirea iepuraşului care le aduce diverse dulciuri, hăinuţe sau chiar jucării.
Iată câteva idei pe care le aflăm de la sfatulparintilor.ro despre cum să ii ajutăm pe cei mici să înţeleagă care este adevărată semnificaţie a Sfintelor Sărbători de Paşti:
foto: sufletdrag.wordpress.com
- Citeşte-i celui mic din cărţi frumos colorate şi ilustrate cum ar fi Biblia pentru copii şi povesteşte-i istoria şi semnificaţia Paştelui.
- În Vinerea Mare şi în ziua de Duminică Paştelui ia-l pe cel mic şi mergi copilul la bisericaimpartasindu-I starea de linişte şi pace sufletească pe care creştinii o găsesc când sunt mai aproape de Dumnezeu, mai ales în biserica.
- Roagă-l pe copil să tea jute la vopsitul ouălor de Paşti şi, în timp ce faceţi acest lucru, vorbeşte-i despre semnificaţia acestui vopsit. Vorbeşte-i despre Iisus, povestea Lui, unde s-a născut, unde a crescut, ce fapte miraculoase a făcut pentru oameni, cât de bun era cu copiii, cum îl iubeau aceştia.
- Îl poţi învăţa o rugăciune simplă, specială pentru copii. Crezul îl poate ajuta pe copil să înţeleagă cum a venit Iisus pe lume, patimile Sale şi motivul pentru care El s-a înălţat la Cer.
- Pe măsură ce ne apropiem de Vinerea Mare, povesteşte copilului ultimele zile din viaţă lui Iisus pe pământ.
- Du-l sa îl împărtăşeşti sau în Joia Mare du-l la ceremonia de la biserica care comemorează Ultima Cină a lui Iisus sau dacă este mai măricel, du-l la slujba de Înviere.
- Îl poţi învăţa Imnul Învierii Domnului, că să îl ştie pentru seara de Înviere sau pentru a două zi de Duminică: „Hristos a Înviat din morţi, Cu moartea pe moarte călcând, Şi celor din morminte, Viaţă dăruindu-le”.
- Petreceţi sărbătoarea de Paşti împreună, bucuraţi-vă în familie, şi reamintiţi-vă în fiecare clipaca Paştele este o ocazie minunată de a fi împreună în familia extinsă, cu bunici, cu părinţi, cu rude dragi, de a trimite gânduri de recunoştinţă, mulţumire tuturor celor din jur.
Din sursa citată aflăm şi care sunt semnificaţiile Săptămânii Patimilor. Daca doriţi, puteţi face un scurt rezumat al acestora, pe înţelesul celor mici, în funcţie de vârstă.
Săptămâna Mare sau cum se mai numeşte ea, Săptămâna Patimilor, îi ajută pe creştini să rămână în conexiune şi comuniune cu esenţă credinţei lor. Credincioşii sunt încurajaţi să trăiască această săptămâna cu intensitate spirituală, fiind cu gândul zi după zi alături de Iisus prin chinurile prin care a trecut El până la ziua de Duminică, când sărbătorim marea bucurie a Învierii. Părinţii au aceastadatorie de a-şi învaţă copiii despre semnificaţia Săptămânii Patimilor, zi după zi. Folosiţi ghidul de mai jos şi transformaţi totul într-o poveste pe înţelesul copilului, că să îl implicaţi în semnificaţia perioadei.
În Duminica Floriilor, deci cu o săptămâna înainte de Duminica Învierii, Iisus a intrat în Ierusalim iar fiecare zi de Miercuri încolo are o semnificaţie anume. În Miercurea Mare (numită si Miercurea Trădării) Iisus a fost trădat de prietenul lui, Iuda, în schimbul a 30 de bani de argint. În Joia Mare a avut loc ultima cină a lui Iisus, zi în care El a instaurat Sfânta Taină a Euharistiei. Iisus moare în Vinerea Mare răstignit pe cruce, rămâne în mormânt toată ziua de Sâmbătă Mare iar în noaptea de Sâmbătă spre Duminică învie şi se înaltă la Cer la Tatăl. În Duminică Învierii El nu mai era în Sfântul Mormânt, în urmă Lui rămânând doar giulgiul Sau în care corpul Lui fusese înfăşurat când a fost dat jos de pe cruce.
În această Săptămâna Mare, în biserici au loc slujbele numite Denii, în care se face pomenire despre toate prin câte a trecut Iisus, de la sosirea la Ierusalim şi până la moartea Să pe cruce. Cuvântul denie este de origine slavă şi înseamnă “veghe” sau “priveghere”. Vom prezenţa în continuare semnificaţia fiecărei zile din Săptămâna Mare, sau Săptămâna Patimilor.
Drumul Patimilor începe cu Intrarea Domnului în Ierusalim. Prima denie pascală se ţine chiar în seara zilei de Florii, Duminică, în care poporul care peste câteva zile Îi va cere moartea, Îl va întâmpina pe Iisus cu ramuri de finic şi cu osanale.
În Sfânta şi Marea Luni, la denie, este pomenit Iosif cel preafrumos, patriarhul din Vechiul Testament în care Biserica vede o preînchipuire a lui Hristos. Acesta fusese vândut de fraţii săi pe 30 de arginţi. Iosif ieşise viu din groapă unde îl azvârliseră fraţii lui, ajunsese stăpânul Egiptului şi salvase poporul de foamete, sfârşind prin a-i ierta pe toţi pentru răul pe care i-l făcuseră.
Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, care s-a uscat blestemat fiind de Domnul. Smochinul închipuie pomul păcatului şi secătuirea Legii celei vechi. Dumnezeu cere de aici înainte roadă Legii celei noi, a harului venit prin Iisus Hristos.
În Sfânta şi Marea Marţi, denia aminteşte de şirul predicilor în care Hristos a prevestit distrugerea templului din Ierusalim, moartea şi învierea Să, dar şi semnele vremurilor de pe urmă. Un accent deosebit se pune pe parabolă celor 10 fecioare care zăbovesc la uşa cămării Mirelui: 5 înţelepte, care aşteaptă cu candelele pline, şi 5 neînţelepte, care aşteaptă cu candelele rămase fără ulei. Refrenul acestor zile este îndemnul la priveghere.
În Sfânta şi Marea Miercuri, denia aduce în prim-plan pe Iuda, apostolul vânzător, în mintea căruia se coace gândul trădării, şi desfrânată, femeia devenită mărturisitoare, care spală picioarele lui Iisus cu lacrimi pline de căinţă şi Îl unge cu mir spre veşnică ei mântuire. Conform Evanghelistului Ioan, nu ar fi vorba despre o desfrânată, ci de Maria, sora Martei, pe care Iuda o acuză de risipirea mirului. Sfântul Ioan Gură de Aur este de părere că este vorba despre două femei care au făcut acelaşi gest. În această zi, creştinii obişnuiesc să ţină post negru.
În Sfânta şi Marea Joi este rânduită denia celor 12 Evanghelii. În această zi, Iisus a spălat, în semn de mare smerenie slujitoare, picioarele ucenicilor Săi. În aceeaşi zi, la Cină cea de Taină, când şi-a adunat ucenicii pentru a celebra Paştele evreiesc, Iisus instituie Sfânta Taină a Euharistiei: “Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi. Beţi dintru această toţi, că acesta estesangele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor”. Apoi, Iisus se roagă, cu sudori de sânge, Tatălui ceresc, în grădina Ghetsimani, şi primeşte în toiul nopţii sărutul lui Iuda vânzătorul.
În această zi, cei mai mulţi dintre cei care s-au spovedit se vor împărtăşi. Începând cu această zi, până la Înviere, în biserici nu se mai trag clopotele, ci se bate numai toacă.
Sfânta şi Marea Vineri (Vinerea neagră) este ziua când a fost adus la judecată, batjocorit, schingiuit, răstignit, mort şi îngropat Iisus.
Guvernatorul român Pilat a încercat să-L scape pe Iisus de la moarte, din pricina neînţelegerilor cu evreii şi a unui vis al soţiei sale. După cum era obiceiul, de Paşti, era eliberat un întemniţat. Pusă să aleagă între Hristos şi Baraba, mulţimea cere eliberarea tălharului şi răstignirea lui Iisus, strigând: “Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!”
Iisus îşi poartă crucea spre Golgota, unde este răstignit între doi tâlhari, dintre care unul, recunoscându-I nevinovăţia şi dumnezeirea, se învredniceşte de mântuire.
La ceasul al noulea, Iisus îşi da duhul, iar trupul Lui este luat de Iosif şi Nicodim şi îngropat, după rânduiala, într-un mormânt nou, pecetluit şi pus sub pază, “că nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure, spunând poporului că S-a sculat din morţi.”
În seară de vineri se cânta în biserici Denia Prohodului, adică slujba înmormântării Domnului. Alaiul îndurerat al credincioşilor trece pe sub Sfânta Masă, că şi când ar trece prin mormântul lui Iisus, după care, în frunte cu preoţii, da ocol bisericii de trei ori, adică o dată pentru fiecare zi a şederii în mormânt.
Sfânta şi Marea Sâmbătă este zi de reculegere. Această închipuie odihnă în mormânt a trupului lui Hristos. Credincioşii se pregătesc pentru marea veghe de peste noapte, când, în toate bisericile, la miezul nopţii, preoţii vestesc Învierea, vor împărţi lumina şi vor ţine slujba Sfintelor Paşti. Ei vor sfinţi pască, oule roşii şi celelalte bucate. Pâinea stropită cu vin, numită “Sfinte Paşti”, şi împărţită credincioşilor, se va mânca dimineaţă, “pe inima goală”.
Tradiţia mai spune că în timpul şederii în mormânt, Iisus s-a pogorât la Iad, de unde i-a scos pe Adam şi Eva, precum şi pe drepţii Vechiului Testament, că arvună a învierii şi a mântuirii tuturor drepţilor, fapt adeseori înfăţişat în icoanele închinate prăznuirii Sfintelor Paşti.
