Cum să scăpăm de scutec?
Iată în continuare povestea uneia dintre prietenele noastre dragi, mămica Otilia, despre cum au reuşit ea să îl ajute pe cel mic să scape de scutec.
Copilul a crescut, a împlinit deja un an, dar încă mai consumă patru-cinci scutece de unică folosinţă pe zi? Aţi vrea să nu le mai folosească, dar cu toate acestea, el se ambiţionează să arunce oliţa şi 
să facă pe el? Pentru mine, mămica unui copil de doi ani şi două luni, acest lucru devenise o obsesie dar, cu multă răbdare, l-am convins pe băieţelul meu, David, să renunţe la scutecel. M-am consultat cu medicul pediatru şi cu alte mămici de copii mai mari şi am aplicat următorii paşi, care la noi au funcţionat cu succes, sper că şi la voi:
– L-am determinat să se “împrietenească” cu oliţa încă de la opt luni. Dimineaţa, cum se trezea, primul lucru îl puneam pe oliţă. Ca să facă prima dată, i-am băgat mâna într-un pahar cu apă rece , în timp ce stătea pe oliţă. După ce a făcut prima dată la oliţă, eu şi tatăl lui ne-am entuziasmat foarte tare în faţa lui, pentru că el să aibă părerea că a făcut un lucru extrem de important, că ne face fericiţi şi să mai repete experienţa.
– Pe la nouă-zece luni făcea la oliţă ori de câte ori îl puneam şi eram ferm convinsă că la maximum un an va renunţă definitiv la utilizarea scutecului. Ei bine, acest lucru nu s-a întâmplat. Exact după ce a împlinit un an, parcă s-a produs un prag psihologic, o ruptura, astfel că începuse să facă numai în scutec, iar povestea aceasta a durat timp de două luni. Când a văzut-o pe verişoară lui stând pe oliţă şi pe mine extaziindu-mă intenţionat lângă ea, probabil că a gândit “dar ce, eu sunt mai fraier şi pe mine nu vrea să mă laude?”, că din acel moment, oliţă a devenit iar prietenă lui.
– Când a venit vară, i-am cumpărat vreo zece perechi de chilotei şi nu i-am mai pus scutecel ziua, în speranţă că vom rezolva problema cea mare cât mai repede. Dar ce credeţi că făcea năzdrăvanul meu? Îi plăcea foarte mult să stea ud şi nu mă lasă să-l schimb. Era foarte cald, şi probabil se mai răcorea astfel 🙂
– Începusem deja să disper şi să mă imaginez mămica unui băiat de trei-patru ani care încă poartă scutec, că o să ajung să-i cumpăr mărimea 6. Mă deznădăjduisem total. Până când a împlinit doi ani. În acea zi i-am spus clar: “Ai împlinit doi ani, eşti băiat mare şi nu e frumos să mai porţi scutecel. Te strânge, nu-ţi stau pantalonii frumos pe tine, aşa că, de câte ori ai nevoie, să vii să-mi spui”. S-a uitat la mine că şi cum ar fi înţeles, dar trei zile a făcut numai pe el, în chilotei. Nu m-a atenţionat absolut niciodată că are nevoie. După trei zile, văzând că eu mă tot ambiţionez, a început să spună, o dată da, o dată nu, că vrea la oliţă. După încă patru zile a început să ceară oliţa de fiecare dată când avea nevoie.
– Timp de două săptămâni, noaptea încă îi mai puneam scutecul sau când dormea la prânz. Văzând că dimineaţă scutecul absorbant era complet uscat, l-am întrebat, într-o seara, dacă vrea să i-l mai pun noaptea. Chiar dacă nu vorbeşte încă prea bine, mi-a spus răspicat “Nuuuuuu”. Atunci i-am explicat şi eu că nu i-l voi mai pune noaptea şi să nu facă pipi în pat pentru că udă patul şi nu mai putea dormi in el. De asemenea, i-am spus că dacă are nevoie noaptea, să mă trezească şi să-mi spună. A trecut o lună şi jumătate de atunci şi nu a mai făcut absolut niciodată pe el. Şi spre norocul meu, nici nu m-a trezit noaptea. Iar tati a scăpat de grija cumpărării pachetelor de scutece Nr. 5.
– În concluzie, dacă încă vă mai confruntaţi cu problema dezvăţatului, sfatul meu este să o faceţi dintr-o dată, brusc, chiar dacă vă veţi chinui spălând patul, covoarele, pantalonaşii şi lucrurile din jur o perioadă. Acesta nu va dura cu siguranţă mai mult de o lună de zile. Mai devreme sau mai târziu, orice copil va renunţă la scutec. Că eu, una, n-am văzut oameni mari cu purtând aşa ceva pe stradă 🙂
About Author
