De ce este bine să avem un copil încăpăţânat?
Donna Gorman, mama a patru copii povesteşte pentru Time.com cum cu ani în urmă, la grădiniţă, un profesor a trimis-o pe fetiţa ei cea mică să stea singură, până când ea a fost gata să vorbească despre ceva ce ar fi făcut rău. Aceasta a ales să stea singură o perioadă îndelungată de timp, trecând peste diverse activităţi din clasă, chiar şi peste gustare, iar apoi peste ora de muzică. Abia înainte de prânz s-a hotărât să discute despre cele întâmplate. Profesorul a fost surprins de determinarea ei. Nu însă şi mama.
Bunica fetiţei, un fost director de şcoală, i-a spus însă: „Vrei un copil voinţă de fier. Aceştia sunt acei copii care nu îşi vor urma prietenii în belele atunci când ajung la liceu.”
Un studiu recent, arată că bunica avea dreptate. Acest studiu a urmărit comportamentul elevilor din primii ani de şcoală până la maturitate, a descoperit că cei care încalcă regulile sau îşi contrazic adesea părinţii, ajung de cele mai multe ori studenţi foarte buni sau adulţi cu salarii foarte bune.
Copiii cu vârste cuprinse între 8 şi 12 ani au fost evaluaţi din perspectiva trăsăturilor non-cognitive de personalitate precum conştiinciozitatea academică, sentimente precum acela de a avea dreptul să facă anumite lucruri sau gradul de sfidare. După o perioadă de patruzeci de ani, cercetătorii au luat din nou legatura cu participanţii la acest studiu, pentru a vedea cum au evoluat şi cum s-au dezvoltat la maturitate. Se pare că încălcarea regulilor şi sfidarea părinţilor s-au dovedit a fi acele trăsături care au prezis cel mai bine succesul lor că adulţi.
Studiul nu explică de ce există această legătură între tinerii care încalcă regulile şi adulţii cu salarii mari. Autorii sugerează că asemenea copii ar putea fi mai competitivi în clasă, ceea ce ar duce la note mai bune. Iar mai târziu, la maturitate, aceştia ar putea deveni şi mai ambiţioşi. Astfel, atunci când poartă negocieri de salariu, ei ar putea fi cei care mereu cer mai mult. Aceştia ar putea fi chiar mai dispuşi să lupte pentru interesul lor financiar, chiar cu riscul de a-şi supăra colegii sau prietenii. Totuşi, autorii nu exclud faptul că tinerii care sunt obişnuiţi să încalce regulile, ar putea totdată să fie lipsiţi şi de etică atunci când vine vorba de posibilităţile de mărire a salariilor.
Copiii încăpăţânaţi au reacţii puternice bazate pe instinct, pentru care vor lupta chiar dacă este ilogic, spun terapeuţii. Ei sunt dispuşi să facă orice pentru a obţine ceea ce vor, însă partea pozitivă este că vor face mai degrabă ceea ce trebuie decât să imite ceea ce fac prietenii lor. Iar dacă părinţii vor şti să îi motiveze, aceşti copii pot deveni lideri determinaţi, ce vor face ceea ce consideră că este bine, chiar dacă trebuie să facă acest lucru pe cont propriu.
Acest lucru sună bine nu? Cine nu ar vrea că propriul copil să se transforme într-un lider motivat care îşi poate permite să îi cumpere mamei o casă pe plajă? 🙂
Cum faci însă să treci peste anii adolescenţei fără a te lupta din greu cu un copil care vrea să aibă mereu dreptate?
În acelaşi fel în care faci faţă oricărei situaţii conflictuale: păstrezi liniile comunicării deschise. Întotdeauna, singura soluţie este comunicarea. Ascultă-l, cere-i să îţi explice punctul său de vedere şi negociază cu el acolo unde este cazul.
Da, este greu să negociezi cu un copil. Uneori îţi vine să pui piciorul în prag şi să spui “pentru că aşa spun eu, pentru că eu sunt mama”. Însă acest lucru este complet greşit. Părintele nu trebuie să fie autoritar sau dictatorial. El este îndrumătorul copilului. Este prietenul şi suportul acestuai. El este cel care trebuie să îi acorde copilului un start bun în viaţă.
Şi chiar dacă uneori drumul până când reuşeşti să îl vezi pe propriile sale picioare pare atât de lung, merită fiecare pas.
About Author
