De ce nu mai fac niciodată curăţenie prin casă în timp ce copilul doarme
foto: youqueen.com
Când era bebe mititel…şi chiar până s-a mai mărit, obişnuiam să fac curăţenie şi toate treburile prin casă în timp ce dormea el. Şi asta şi în cea mai mare linişte….ca să nu îl deranjez pe pui.
Mă jucam cu el, îl scoteam la plimbare, ne petreceam tot timpul împreună, iar când adormea în sfârşit…mă puneam pe treabă!
Exact când terminam şi eu treburile prin casă şi mă gândeam să îmi ofer 5 minute de relaxare, să mă întind sau eventual să stau doar într-un fotoliu, exact atunci se trezea el…şi ce credeţi? Avea din nou chef de joacă, de ieşit afară, de cântată şi dansat.
Iar eu…cu ultimele reurse mă mobilizăm şi o luăm de la capăt.
Lucrul acesta a dus însă la o epuizare atât fizică cât şi psihică…de care greu am reuşit să scap. Când s-a mai mărit şi l-am văzut dornic să fie implicat în orice activitate aveam prin casă, mi-am dat seama că greşesc făcând toată treaba când doarme el.
De ce? Pentru că riscam să întru într-o stare de oboseală ce ar fi putut avea efecte şi mai grave decât avusese deja până atunci, iar în plus îl privăm şi pe el de multe activităţi…foarte interesante la acea vârstă pentru el. Da ştiu, la 12-13 ani nu va mai şti cum să fugă de matură, mop şi aspirator! Iar la bucătărie va intră numai cât să îşi umple stomacul gol. Apoi o va zbughi la el în cameră. Până atunci însă, toate aceste activităţi casnice sunt cu adevărat interesante pentru el. Şi mai mult…implicarea în asfel de treburi, de “oameni mari”, au rolul de a le sporicopiilor stimă de sine şi inrederea în forţele proprii. Asfel simt şi ei, micuţii, că sunt personaje cu adevărat semnificative şi importante în viaţa noastră. Că ajutorul lor contează cu adevărat, că sunt implicaţi, că ei singuri pot face “lucruri” importante.
Implicarea copiilor în aproape toate activităţile casnice, este extrem de benefică şi pentru că astfel înţeleg cei mici că ordinea se face greu…prin urmare este mult mai simplu să o păstrăm împreună decât să o facem, că mâncarea se face foarte greu, aşadar nu va mai strâmba din nas înainte de a lua prima înghiţitură. Atunci când munceşti pentru ceva…sau măcar participi cât de cât activ într-un fel sau altul la realizarea lui, apreciezi altfel rezultatul.
Prin urmare, din acel moment băieţelul meu a devenit master chef-ul casei: noi tăiem ingredientele sau le pregătim, iar el le pune în vasul mare, le combină, le amestecă, sau întinde coca cu sucitorul şi taie cu forme biscuiţii. El este cel care mărunţeşte ingredientele în robotul de bucătărie, el pune ingredientele în maşină de pâine, el este responsabilul cu mixerul când batem ouăle, facem piure sau alte minuni de acest gen.
De la prima “întâlnire” s-a îndrăgostit de aspirator. La început i-am luat şi lui unul micuţ de jucărie, care făcea aproximativ acelaşi zgomot şi dădeam împreună cu aspiratorul. La fel am procedat cu mătura şi mopul….Cred că setul de curăţenie pe are l-a primit la 2 ani, a fost cel mai apreciat şi folosit cadou pe care l-a primit vreodată 🙂
Apoi când s-a mai mărit (şi are abia 5 ani ;)) a început să le folosească singur pe cele adevărate. De regulă, nu stăm acasă când vine femeia la curăţenie, dar din senin, dacă se întâmplă şi vede aspiratorul la îndemână, aflat pe poziţie, se apucă şi aspiră, sau se duce şi ia matură după ce a servit masa la bucătărie, ori dă cu mopul în toată casă “Nu vezi ce haos este? Trebuie să fac curat că nu îmi place aşa!”
Dacă vorbim de maşinile de spălat, fie de vase fie de rufe, întotdeauna el este cel care pune detergentul şi apasă butonul de start. Uneori participă şi la întinderea rufelor.
De multe ori îşi strânge singur jucariie pe care le-a întins şi le pune la loc în coşurile lor, îşi face ordine în camera sau îşi strânge hăinuţele de care se dezbracă ori îşi aşează singur hainele proaspăt spălate în sertare la locul lor.
Nu înseamnă că este un copil “exploatat”, face ceea ce îi place şi când îi place. Rar se întâmplă să îi spun eu să facă ceva. Iar de regulă lucrul acesta se întâmplă numai atunci când îl rog să îşi strângă jucăriile cu care nu se mai joacă, înainte de a trece la alt coş de jucării. Iar de fiecare dată o face fără protest. Dacă nu are chef nu îl forţez să o facă. Vreau să dezvolte o atitudine pozitivă faţă de curăţenie şi grija personală.
Pentru el nu reprezintă o corvoadă să menţină curăţenia sau să participle la treburile casnice. Ba dimpotrivă…este un participant activ şi voluntar. Şi îi place când este ordine şi curăţenie…avem mai mult loc de joacă 🙂
Iar în plus în zilele când suntem amândoi acasă, iar el se odihneşte la prânz, eu nu mai fug repede la treburi. Ci mă aşez şi eu lângă el să ne odihnim împreună, iar asta….îi place maxim. Şi ne pregătim pentru o nouă partida de joacă.
Copiii învaţă cel mai bine prin puterea exemplului. Eu nu îi dau sarcini copilului meu, sau nu îi ofer recompense pentru că mă ajută. Nu sunt de acord cu aşa ceva! Copiii trebuie să înveţe să fie participanţi activi în familie nu pentru că sunt recompensaţi pentru ajutorul dat. În niciun caz să primească bani pentru ajutorul lor şi nici chiar recompense de genul liber la tabletă, calculator sau televizor. Este bine pentru ei să înveţe să fie de ajutor pentru bucuria de a face lucruri împreună, în echipă, pentru bucuria de a vedea rezultatele obţinute prin munca lor, pentru bucuria de a îşi crea confortul personal, pentru bucuria de a se simţi utili şi implicaţi.
