De ce nu vreau să îi ofer copilului meu zahăr în dieta zilnică
foto: static1.squarespace.com
Discutam recent, în grupul meu de prieteni, despre zahărul conţinut de diverse băuturi/alimente şi efectele neştiute şi nebănuite ale zahărului.
Toată lumea ştie că zahărul în exces nu este bun că strică dinţii şi mai ales îngraşă.
Multe doamne, aleg să folosească cât mai puţin acest produs pentru a-şi menţine silueta, ba chiar îl inlocuiesca cu altele şi mai nocive, cum ar fi aspartamul.
Puţin sunt însă cei care ştiu cu adevărat care este cantitatea maximă recomandată de medici, ori care sunt adevăratele sale efecte dăunătoare asupra organismului.
Zahărul, numit şi “moartea albă”, este defapt o substanţă care creează dependenţă, o reacţie chimică ce se produce în organismul nostru, fără vrerea noastră, fără să conştientizăm măcar acest lucru.
Totuşi, nu aţi observat că atunci când mâncăm mai des produse îndulcite cu zahăr, vrem să le mâncăm din ce în ce mai des, sau că atunci când mâncăm mai mult zahăr, organismul cere şi mai mult.
Mai există şi vorba aceea că dulcele aduce foame.
Ei bine, mecanismul este relativ simplu: glucoza din zahăr ajută celulele creierului în creşterea nivelului de energie. Când consumul de zahăr este ridicat şi în organism se creează un mediu acid, microorganismele din corp se multiplică, iar acestea consumă glucoza necesară pentru a hrăni celulele creierului, eliminând în corp reziduuri toxice, mărind aciditatea din organism şi reducând la cote alarmante alcalinitatea. Astfel, atunci când nivelul de zahăr din sânge scade, ficatul va fi forţat să livreze glucoză spre celule din rezervele sale, iar celulele creierului vor transmite mesajul de foame.
Zahărul, consumat zilnic, creează astfel, la nivel cerebral, această dependenţă, producându-se un cerc vicios.
În plus, ceea ce nu se procesează, se depozitează în ţesuturi sub formă de trigliceride, alimentând celule grase şi ducând la instalarea unor boli precum obezitatea, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială.
Dacă până acum ceva timp, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, recomanda un consum maxim de 10% din întreagă cantitate de glucite consumatte într-o zi, astăzi consumul a fost redus la 5%. Acest lucru se traduce printr-un consum de max 5-6 linguriţe pe zi (25 g). Ori amintiţi-vă că numai o cutie de Cola care în trecut conţinea 10 linguriţe de zahăr, astăzi conţine 7.5 linguriţe (vezi articol complet aici).
În plus, statisticile făcute în acest domeniu, au concluzionat că în Europa, un om normal consumă în medie peste 130g de zahăr pe zi, acest lucru însemnând de 5 ori mai mult decât ceea ce ne recomandă specialiştii de la OMS.
Efectele sunt vizibile cu ochiul liber, întrucât la nivel modial, rata obezităţii a depăşit rata subnutriţiei. Iar numărul victimelor acesteia, a ajuns la cifre alarmante.
Ce se întâmplă însă dincolo de ceea ce vedem cu ochiul liber este şi mai grav. Pentru că pe lângă problemele amintite de care este răspunzător în mod direct, studii recente au demonstrat că zahărul favorizează şi cancerul. Insulina produsă în organism atunci când consumăm zahăr, înlesneşte multiplicarea celulelor canceroase şi creşterea tumorilor care au receptori de insulină.
Zahărul are un efect negativ asupra creşterii şi dezvoltării copiilor, împiedicând practic acest proces să se desfăşoare natural şi normal.
Cercetătorii, precum Robert Lustig, Laura Schmidt sau Claire Brindis, recomandă ca efectele nocive ale zahărului să fie tratate cu o la fel de mare atenţie ca şi cele ale consumului de alcool sau tutun, ba chiar să fie interzis în şcoli.
Este drept ca autorităţile române s-au sesizat deja, şi au băgat acele promo-uri la tv prin care ne atenţionează că trebuie să avem grijă cu consumul excesiv de zahăr şi sare, pentru că poate dăuna grav sănătăţii. Însă fiecare înţelege altceva prin consum “excesiv”. Pentru unii este o normalitate să bea o cafea sau un ceai îndulcit cu 2-3 linguriţe de zahăr, să mănânce o savarină la prânz, puţină îngheţată între mese, că deh, e caniculă mare şi seara o bine-meritată porţie de papanasi cu dulceaţă. Iar cele 5-6 linguriţe de zahăr s-au epuizat defapt din prima parte a zilei.
De mulţi ani mă străduiesc să îi fac pe cei din jurul meu să înţeleagă de ce excesele nu sunt bune, dar în special cele dulci. Iar acest lucru îl am în vedere în special când vorbesc de fiul meu. Mulţi mă condamnă că nu îi ofer dulciuri în fiecare zi, bunicii se supără că nu îi las să îi pregătească sau să îi cumpere tot felul de dulciuri care li se par lor senzaţionale. Sper că măcar acum să înţeleagă de ce sunt atâta de pornită împotriva acestei “otrăvi albe” şi de ce încerc să îi limitez pe cât posibil cantitatea de dulciuri din alimentaţie.
În plus, fără să-i produc oarece frustrări copilului, care s-ar putea simţi privat de bunătăţi, încerc să îi ofer tot timpul alternative mult mai sănătoase, mai benefice pentru creşterea şi dezvoltarea lui, să îl ţin departe de această dependenţă imediată pe care zahărul o dă.
Vor exista cu siguranţă guri care vor spune că ei mănâncă zahăr în neştire şi sunt slabi şi sănătoşi. Aşa o fi! Poate ei sunt norocoşii. Dar astfel de norocoşi exită şi printre alcoolici şi fumători. Ei sunt excepţia, nu regula. Sau poate doar nu au ajuns la vârsta necesară.
Însă expunerea, în special a copiilor, la riscurile pe care excesul de dulciuri îl presupune, nu reprezintă una dintre opţiunile mele. Fiecare este însă liber să ia informaţia, să o filtrze şi să ia decizia.
Sănătate multă tuturor!
