Degeţel, dulce degeţel!
foto: newkidscenter.com
Suptul degetului, este o activitate întâlnită la foarte mulţi bebeluşi, iar în plus, s-a demonstrat că această practică este frecventă încă din viaţa intrauterină.
Acesta este totodată un subiect extrem de delicat, un subiect de controverse între medici, cercetători, specialişti. Există câteva teorii în ceea ce priveşte motivul pentru care bebe îşi suge degeţelul:
– Nu şi-a satisfăcut complet dorinţa de a suge, sau nevoia de a mânca lapte. Cercetătorii susţin că bebeluşii îşi sug degetul în funcţie de frecvenţa meselor, adică ponderea este mai mare la copii hrăniţi la un interval mai mare de timp.
– Bebeluşul îşi suge degeţelul ca formă de alint, atunci când simte nevoia de afectivitate. Se pare că bebeluşii care îşi sug degetul sunt în general cei care resimt tensiuni în cadrul familie, cei care nu sunt suficient de mult luaţi în braţe, cei care duc lipsa de afecţiune.
– În perioada erupţiei dentare, bebeluşii stau tot mai mult cu degeţelul în gură, masandu-şi practic singur gingiile inflamate.
– Unii bebeluşi sug degetul de plictisaela, când nu sunt antrenaţi în jocuri, când sunt lăsaţi singuri să se uite la televizor, când sunt neglijaţi.
– Sugarii îşi mai pot suge degeţelul atunci când vor să se liniştească şi se află în căutarea sentimentului pe care îl au atunci când se află la sânul şi în braţele mamei.
– Deasemnea când sunt obosiţi, când vor să adoarmă şi când încearcă să se auto-liniştească.
Dacă în primele 6 luni, suptul degetului este mai mult un gest reflex, după această vârstă el ar trebui să dispară sau cel puţin să se diminueze, întrucât copilul începe să aibă alte metode prin care îi arată mamei că îi este foame, în plus nevoia lui de afectivitate şi de supt scade.
După vârstă de 1 an, rămâne acest reflex în special în perioada somnului, ca metodă de liniştire înainte de somn.
Marea majoritate a copiilor renunţă de tot la acest obicei când merg la grădiniţă sau atunci când părinţii încep să pună prea multe presiuni pe ei. Nu este însă cea mai bună metodă de renunţare, pentru că este forţată şi îi poate afecta pe termen lung.
Cert este că acest obicei, nu este un obicei rău pentru simplul fapt că poate este inestetic şi că este ciudat să vezi un copil trecut de vârstă când putea fi considerat bebeluş, ci pentru efectele negative pe care le are.
Dacă faptul că îl bagă mereu în gură, necontrolat, iar asta însemană că de multe ori îl bagă în gură murdar, nu vă nelinişteşte întrucât veţi gândi că în acest fel îşi dezvoltă un sistem imunitar mai bun, îngrijorător cu adevărat este faptul că suptul degetului afectează dentiţia, maxilarul şi boltă palatină. Faptul că îşi deformează dentiţia de lapte este un lucru grav, chiar dacă poate vă gândiţi că oricum acei dinţi cad. Ceea ce se întâmplă cu dinţii de lapte se răsfrânge asupra dentiţiei definitive. Prin urmare dacă suptul degetului este o practică frecventă, cel mic are toate şansele să îşi deformeze dinţii pentru totdeauna.
Este drept, aparatul dentar poate fi o soluţie de îndreptare ulterioară. Dar ce ne mai facem atunci cu boltă palatină este afectată, iar acest lucru poate da probleme respiratorii? Ce ne facem cu maxilarul deformat? În plus mai există şi riscul infectării degetului agresat şi dezvoltării sale inegale faţă de degetul de la mâna opusă.
Este clar că preferabil acestui obicei este suptul suzetei, la care se poate renunţa mult mai uşor. În plus suzeta poate fi spălată corespunzător, folosirea ei poate fi controlată mai bine şi dezvăţul mult mai uşor. Acum există tipuri de suzete special concepute care nu afectează dentiţia şi care pot fi folosite pe termen mai lung. Bineînţeles însă că există copii care nu o acceptă şi rămân fideli degeţelului.
Nu este o problemă, atâta timp cât renunţarea se face la timp.
Dacă cel mic a ajuns la 4 ani şi încă nu vrea să renunţe la acest obicei, trebuie să luaţi măsuri. Nu faceţi însă greşeală să îl ameninţaţi, să îl apostrofaţi, să îl pedepsiţi, să îl şantajaţi sau să îl ridiculizaţi.
Nu veţi face decât mai mult rău decât suptul în sine al degetului.
Daţi mai multă importanţă nevoilor lui, de hrană, de afecţiune, de linişte, de odihnă. Şi încercaţi să îl ajutaţi să îşi satisfacă în alt fel aceste nevoi decât prin suptul degetului.
Când este măricel, explicaţi-i pe îndelete de ce nu este bun acest obicei. Invenati poveşti despre dinţişori inghesuti sau stricaţi şi degetele chinuite, deformate, rănite.
Vorbiţi mult cu el, aveţi răbdare şi acordaţi-i timp şi suport în a fi pregătit să renunţe el singur la acest obicei atunci când simte că trebuie şi poate să o facă.
