Depresia postnatală, există?

Au trecut cele nouă luni de așteptare și, în sfârșit, te bucuri că ții în brațe darul mult dorit. Și totuși, bucuria  este umbrită de sentimente de nesiguranță, neliniște, anxietate.  Uneori plângi fără motiv, ești tristă și te cuprind chiar stări de panică. Toate aceste stări sunt însoțite de oboseală sau chiar extenuare.

Depresia postnatala

Cred că depresia postnatală afectează toate femeile, doar că unele dintre noi nu vorbesc despre acest aspect.

Ultimile mele luni de sarcină au fost toamna, dar nu o toamnă mohorâtă, ci una plină de culoare și soare, numai bună pentru plimbări lungi în aer liber. Toate cele 9 luni au fost minunate, pline de bună-dispoziție și destul de multă lectură de specialitate. Tema depresiei nu m-a lăsat indiferentă, am studiat înainte de naștere destul de mult, tocmai pentru a știi la ce să mă aștept.

În cazul meu, nașterea a fost destul de ușoară și rapidă, totul a decurs bine și după 2 zile eram déjà acasă. Totul părea euforic și deși citisem mult si teoretic știam la ce să mă aștept, iată că și de data aceasta practica a învins teoria. Euforia pe care am experimentat-o după naștere a trecut rapid și am început să observ schimbări în comportamentul meu. Deși eram conștientă că m-am schimbat, nu știam de la ce au apărut aceste modificări de comportament.  Decisesem să acord tot timpul celui mic, iar pentru mine nu se mai găsea deloc timp. Dar asta îmi doream să fac, nu concepeam să nu fiu lângă puiul de om care are atâta nevoie de mine. Mi-am dat seama că în aceste momente uiți de tine, nu mai zâmbești ca înainte, te gândești dacă procedezi cum trebuie cu cel mic si oare ești o mamă bună? Toate aceste gânduri duc inevitabil  și la vărsarea de lacrimi.

De multe ori aveam impresia că cei apropiați mie până în acel moment – soțul, parinții, prietenii nu mă mai înțeleg și sunt indiferenți la problemele mele și nu-mi mai acordă suficientă atenție. Dar nu a fost așa, tati a simțit starea mea de spirit și mi-a acordat tot sprijinul lui.

Ce am învățat din această experiență, a fost că în niciun caz nu trebuie să te interiorizezi, trebuie să găsești o metodă de comunicare, să le spui celor din jur ce ai nevoie și de ce nu, să delegi anumite atribuții. De exemplu, în prima săptămâna a fost mama și m-a ajutat la mâncarea pentru noi – adulții și la curățenie, soțul a stat cu cel mic și în acest mod eu am putut să mă mai odihnesc măcar jumătate de oră. E foarte importantă odihna în această perioadă, corpul este în refacere după naștere – indiferent că a fost natural sau cezariană.

După analiză mai detaliată am ajuns la concluza că orice problemă trebuie să fie rezolvată prin discuţie. Doar discuţiile ne ajută să înțelegem adevărul și să ajungem la o soluție rațională. Ea vă va ajuta să găsiți răspunsuri la toate întrebările și experiențele. Este foarte important ca persoana căreia doriți să vă deschideți sufletul într-un moment atât de delicat să aveţi încredere 100 % în ea.

Ar trebui remarcat faptul că depresia postnatală a mamei afectează negativ asupra copilului, mai ales în formarea sentimentului de securitate, mecanismelor de auto – apărare, de concentrare, de vorbire și dezvoltare a limbajului.

Mama este cea mai importantă persoană în dezvoltarea nou-născutului şi a sugarului. Pentru acest rol, este nevoie ca ea să aibă suficientă energie şi interes faţă de bebeluş, pentru a face faţă provocării reprezentate de îngrijirea acestuia.

Este necesar să treceți peste momentele de tristețe și să conștientizați că în viața voastră a apărut cea mai mare fericire – copilul, iar lui, să ştiţi că i se transmite dispoziţia voastră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *