Despre evoluţia la copii
Urmărirea modului de dezvoltare a celui mic, atât mentală cât şi fizică, este foarte importantă pentru că evidenţiază gradul de sănătate a acestuia. Chiar dacă fiecare copil are propriul său ritm de creştere, încadrarea în graficele de creştere trebuie urmărită în permanenţă.
Un copil supraponderal, chiar dacă pare perfect sănătos, poate avea probleme de sănătate pe termen lung, kilogramele în plus afectând capacitatea de mişcare a copilului, posibilitatea acestuia de a alerga şi a se juca în acelaşi ritm cu ceilalţi copii, ceea ce de cele mai multe ori duce şi la apariţia problemelor de ordin emoţional şi afectiv la copii.
Celulele grase se pot forma din celulele nediferenţiate pe care le avem la naştere, iar asta încă din primii ani de viaţă. Odată formate aceste celule, aşa vor rămâne pentru totdeauna, prin urmare nu trebuie să neglijăm acest aspect, întrucât un copil grăsuţ va deveni un adult care toată viaţa va duce o luptă cu kilogramele în plus sau mai rău, un adult obez.
Pe de altă parte un copil prea slab poate avea anumite carenţe, probleme de asimilare a nutrientilor sau pot fi alte semne de boala de a căror existenţă nu se ştie. Dar cel mai frecvent este semnal de alarmă al unei alimentaţii necorespunzătoare, care pe termen lung va duce la un sistem imunitar precar, sensibilitate excesivă sau chiar probleme de sănătate mai grave.
Totuşi, trebuie să se ţină seamă şi de alte aspecte, cum ar fi istoricul din familie, ritmul sau personal de creştere, etc. În plus trebuie avut în vedere faptul că fetele au un ritm de creştere diferit de cel al băieţilor şi tototdata să se urmărească creşterea în greutate asociată cu cea în înălţime.
Prin urmare încadrarea în grafice înseamnă încadrarea între limitele de minim şi de maxim recomandate şi nu neapărat încadrarea pe curba ideală.
Noi, împreună cu medicul pediatru, încă de la naştere, am urmărit evoluţia fiului nostru cu ajutorul graficelor World Health Organization:
http://www.who.int/childgrowth/standards/en/
Urmărirea ritmului de creştere este foarte importantă, acesta trebuind să fie aproximativ constant, tinandu-se seamă de puseurile de creştere, care la unii copii sunt mai evidente decât la alţii. Abaterile prea mari de la un ritm de creştere constant, pot fi însă semnalul de alarmă pentru anumite afecţiuni.
Mulţi părinţi însă, devin cu adevărat stresaţi dacă micuţii lor nu se afla pe curba ideală, dacă într-o lună nu au luat suficient în greutate după părerea lor, dacă la o masă nu au manancat la fel de bine ca la precedenta. Astfel, aceştia fac o adevărată obsesie pentru fiecare gram pe care copilul îl ia în greutate, uitând practic să urmărească şi celelalte aspecte ale evoluţiei sale, mai cu seamă de evoluţia psihică a copilului. Aceasta este cea care nu se poate observa atât de uşor cu ochiul liber, dar totuşi, atât de importantă.
Aşadar ar fi indicat să acordăm tot atât de multă importantă şi gânguritului, care mai târziu se transformă în vorbit şi să tragem un semnal de alarmă dacă totuşi acest lucru nu se produce după vârsta de 2 ani, fie şi în câteva cuvinte scurte; sau gândirii copilului, asocierilor pe care reuşeşte să le facă singur, chiar dacă modul lui de exprimare este destul de limitat; ori personalităţii sale în formare şi afectivităţii, modului în care se comportă printre adulţi sau cum se integrează printre copii de vârsta lui; dar şi capacităţii de a memoră şi imaginaţiei de care dă dovadă de la vârste foarte mici; sau capacităţii de menţinere neperturbata a atenţiei, care la copii mici este destul de greau de realizat.
