Disgrafia este o tulburare care afectează scrisul manual şi direcţia acestuia. Iată care sunt cauzele, simptomele şi tratamentul acestei tulburări.

disgrafia

Fie este vorba de un scris prea lent, sau prea rapid, ilizibil, obositor etc. De obicei este un fenomen izolat, fără tulburări neurologice sau psihologice asociate. Dacă observi că cel mic nu prea are încredere în sine, are note proaste, dă semne de precocitate… e posibil să sufere de disgrafie. De obicei această tulburare afectează mai mult băieţii decât fetele. Către 7-8 ani fetele au de obicei motricitatea fină mult mai dezvoltată decât băieţii. În plus, ele caută mai mult să se conformeze exigenţelor şcolare. Datorită acestui fapt fetele integrează mai repede acest cod comun al scrisului.

Disgrafia este termenul utilizat pentru un scris crispat, precipitat, fără organizarea literelor astfel încât să aibă aceeaşi dimensiune, ceea ce va duce în final la un scris puţin lizibil. Nu este în nici un caz un semn de retard neurologic sau intelectual. Poate fi reflexul unei tulburări afective mai mult sau mai puţin asociate unei hiperactivităţi sau deficit de atenţie, precocitate intelectuală etc.

 

Cauze

Sunt diverse: tulburări funcţionale, cum ar fi o problemă de lateralitate, o postură greşită sau o modalitate proastă de a ţine stiloul, o imaturitate psihomotrice în momentul învăţării, o proastă percepţie a corpului etc. Mai poate fi favorizată de o tulburare afectivă, o lipsă de înţelegere în familie sau şcoală. În zilele noastre se observă o creştere a numărului de copii care suferă de disgrafie, din pricina utilizării fotocopiilor, a tabletelor tactile încă din clasele mici. Exerciţiile de scris, îndeosebi liniile, bastonaşele etc. sunt din ce în ce mai puţin utilizate în clasele primare. De asemenea, disgrafia este prezentă şi la 70% dintre copiii precoci, fiindcă aceasta antrenează adesea un dezinteres pentru lucrările scrise, considerate prea lente sau plictisitoare.

 

Simptome

Se referă la anomalii privind conduita scrisului, antrenând dificultăţi de coordonare, iregularităţi, spaţii între litere şi cuvinte, malformaţii ale literelor. Scrisul este lent şi greu de citit. Există mai multe tipuri de disgrafie care se manifestă fie prin scris neregulat fie prea precis şi apăsat. Mai poate fi disgrafia impulsivă, cu gesturi rapide şi necontrolate etc. Sau, copilul scrie relativ satsfăcător, dar cu un efort deosebit, control şi atenţie exagerată. Scrisul nu este automatizat în acest caz. Pot apărea şi simptome asociate: o pierdere a încrederii în sine a copilului, rezultate şcolare proaste, absenţa motivaţiei, care poate antrena un refuz de a scrie sau dorinţa de a nu mai merge la şcoală.

În majoritatea cazurilor învăţători nu sunt informaţi asupra acestor tulburări de scris, nefiind formaţi pentru a se ocupa de un copil disgrafic. De aceea, dacă nu e sigur de diagnostic e bine să consulte un specialist.

 

Tratamente

Fiind o tulburare severă, durabilă şi persistentă, tratamentul se bazează pe grafoterapie, care în timp va ameliora scrisul copilului. Aceasta trebuie urmată de obicei de un consult psihologic. Terapia poate necesita între 13 şi 18 şedinţe.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *