Durerile bebeluşilor
Mother holding crying son
Bebeluşii simt durerea încă din viaţa intrauterină, din săptămâna a 28-a, când terminaţiile sale nervoase încep să se maturizeze.
Aşadar, chiar dacă practic, sistemul nervos al copilului, este încă imatur în primii doi ani de viaţă, chiar şi prematurii sunt capabili să simtă durerea.
Şi deşi nu o poate comunica, bebeluşul resimte durerea provocată într-un anumit moment, dar cel mai neplăcut este faptul că îşi aminteşte senzaţia resimţită şi ulterior.
Se pare că bebeluşii au o “memorie a durerii”, ceea ce în experienţele sale viitoare, nu va fi tocmai benefică, pentru că îşi va aminti senzaţia aceea dureroasă – resimţită într-o situaţie similară, anterioară – încă înainte de a simţi cu adevărat o nouă durere. Iar reacţia va fi apropiată de cea pe care a avut-o la evenimentul precedent.
De aceea este important să îi alini durerea celui mic, indiferent de ce natură este, şi să nu laşi să treacă neobservată sperând că aşa vei reuşi să îl “caleşti”, sau să îşi gestioneze singur trăirile sau să nu îl obişnuieşti să înceapă să plângă imediat ce va avea vreau discomfort (căzătură, lovitură, erupe un dinţişor). Este prea mic pentru aşa ceva! El nu va plânge pentru că vrea ca mama să sară imediat sau pentru a anunţă că are nevoie de ajutor, el va plânge pentru că retraieşte la intensitate maximă experienţa anterioară.
Bineînţeles că asta nu înseamnă că trebuie să treci în extrema cealaltă, şi să amplifici tu situaţia vociferând şi făcând caz mai mult decât este necesar. Ia situaţia ca pe ceva normal, menţine-ţi calmul, încearcă să îl linişteşti şi să îi dai de înţeles atât cât poate el înţelege la acea vârstă, că nu este nimic anormal, sau că situaţia nu este chiar aşa de gravă. Lasă-l să se descarce şi să se liniştească!
Perceperea durerii depinde totodată şi de starea lui psihică. Dacă este singur sau printre străini, bebeluşul va resimţi durerea mult mai acut decât în cazul în care acesta s-ar afla lângă mama sa, care reprezintă o oază de linişte şi cel mai bun remediu.
Prin urmare, atunci când se loveşte sau cade, reacţionaţi calm, cu căldură, luaţi bebeluşul în braţe şi eliberaţi-l de tensiunile acumulate. Veţi vedea cum imediat se linişteşte şi pare că nici nu s-a lovit.
Bineînţeles dacă lovitura este gravă, iar bebeluşul nu se linişteşte în câteva minute, inspectaţi mai bine zona unde s-a lovit, iar la nevoie apelaţi la serviciile unui medic.
Învăţaţi să distingeţi plânsul bebeluşului. Acesta este diferit atunci când chiar îl doare cu adevărat ceva, faţă de atunci când este numai speriat că îşi aminteşte cât de tare poate să doară o lovitură, spre exemplu. Plânsul de durere este în general mult mai intens, necontrolat, zbuciumat. În plus reacţia fizică a bebeluşului este diferită: face grimase, se ghemuieste, este nervos şi irascibil, îşi schimbă culoarea din obraji.
El diferă de plânsul specific oricărei alte nevoi.
Cea mai bună metodă de alinare a durerii este suptul. Atunci când nu are un scop nutritiv, suptul este plăcut şi pregăteşte eliberarea de endorfine ceea ce va ajută foarte mult la îndepărtarea durerii.
Mângâierile, contactul vizual, vorbitul în şoaptă, un căntecel fredonat încet, sunt elemente care îl vor ajută pe cel mic să se liniştească mult mai repede şi să scape de durere.
Dacă vorbim de dureri provocate de erupţiile dentare, îi puteţi oferi un inel gingival, un covrig tare sau o jucărie de cauciuc mai dur, pentru a-şi masa singur gingiiile inflamate şi dureroase. Ce ar mai putea ajuta, ar fi ca jucăria oferită să fie rece, de la frigider, deoarece acest lucru ajută la reducerea inflamaţiei.
Dacă durerile sunt foarte mari, iar cel mic nici nu se poate odihni, există remedii homeopate în acest sens sau siropuri antiinflamatoare. Oricare dintre variante, trebuie să fie administrate la recomandarea unui medic specialist.
Durerile abdominale sau colicile se amelioraeza punând pe burtica bebeluşului o batistă caldă, ţinându-l în poziţia culcat pe burtică, de preferat dezbrăcat direct pe pielea voastră ca să îi transmiteţi din căldura coprpului vostru. O altă manevră care îi va fi de ajutor, va fi să îl aşezaţi pe spate şi cu mişcări circulare pe burtică să îl ajutaţi să elimine aerul, eliberând şi endorfinele.
Constipaţia îi poate provoca dureri destul de mari celui mic, care de teamă de a nu mai resimţi durerea provocată de un scaun foarte tare, ori chiar mici fisuri şi usturime, poate refuza să mai aibă scaun. Şi atunci se constipă din nou. Pentru a evita astfel de situaţii, schimbaţi-i pentru o perioada stilul alimentar, oferindu-i mai mlte fructe crude (pere, struguri, prune) sau la nevoie folosiţi o mini clismă cu apă caldă şi glicerină. Nu apelaţi la medicamente şi supozitoare decât la recomandarea medicului.
Durerea de ureche este în general o durere foarte intensă şi foarte deranjantă. Pentru cazuri de urgenţă poţi folosi picături locale cu ulei cald. Preferabil în cazuri de durere de ureche este să va adresaţi medicului. Cazurile pot fi multiple, iar tratarea necorespunzatiare poate lasă sechele destul de grave.
Eritemul fesier, este întâlnit la marea majoritate a bebeluşilor. Dacă poate colici nu au toţi bebeluşi, eritemul fesier nu prea ocoleşte pe nimeni. El este produs de amoniacul conţinut în mod natural de urină şi de conţinutul fecalelor dacă alimenaţia lui sau a mamei care alăptează, nu a fost cea adecvată.
Tratamentul este relativ simplu, local se vor aplica diverse crème emoliente care să atenueze efectul. Însă scutecele, mai ales cele cu geluri, parabeni şi multe (prea multe) substanţe nu tocmai sănătoase, aşa cum sunt cele din ziua de astăzi, nu vor face decât să agraveze situaţia. Prin urmare folosiţi scutece cu un conţinut cât mai natural sau şi mai bine, lăsaţi bebeluşul în fundul gol cât de mult puteţi.
