Copilul tău ţine discursuri lungi jucăriilor sale, dă ordine trenului său electric, ceartă masa de care s-a lovit… E normal să adreseze cuvinte obiectelor neînsufleţite?

copilul-vorbeşte-cu-obiectele

Au obiectele suflet? Pentru copliul tău, da. Este suficient să îl asculţi cum şuşoteşte secrete în urechea ursuleţului, sau cum serveşte păpuşa cu ceşcuţe de ceai, întrebând-o dacă mai vrea. El vorbeşte cu obiectele ca şi cum acestea ar putea gândi şi înţelege. Acest comportament nu trebuie să te îngrijoreze.

De ce vorbeşte cu ele?

În jurul vîrstei de 2-3 ani, copilul consideră că obiectele sale familiare fac parte din aceeaşi lume ca şi el. El crede că animăluţul său de pluş, de exemplu, este un alt semen, deci e viu.

–      de multe ori se adresează obiectelor cu care are o relaţie particulară: jucăria preferată şi cele de pluş sunt, evident, principalii interlocutori, dar el poate vorbi şi cu obiectelede zi cu zi: farfuria sa, patul, lampa etc.

–      de asemenea, se poate adresa obiectelor care îi opun rezistenţă. Se poate adresa, de exemplu, chiuvetei de care s-a lovit din greşeală, spunându-i: “Chiuvetă rea!”

19 des-5-ans-la-poupee-corolle-marie-2685462rmlxr_2041

E bine să ştii să asculţi

Ascultându-l cum vorbeşte cu obiectele familiare, poţi afla o parte din temerile sau preocupările lui.

– “Ai luat o bomboană fără să-mi ceri voie, vei fi pedepsit?” Prin intermediul discuţiei cu ursuleţul său, copilul rejoacă scena care s-a derulat între tine şi el. Astfel trece din statutul de victimă în cel de comandant. Îşi canalizează agresivitatea şi asta îi face bine.

– Sau poate cauta să te provoace: “Nu eu spun cuvinte urâte, ci locomotiva.” Astfel testează reacţia ta după ce i-ai aplicat o interdicţie.

– Spune secretele sale ursuleţului preferat. Indiferent de aspectul acestuia, pentru el reprezintă obiectul care îl linişteşte prin excelenţă şi care îi alină lacrimile. E normal să i se confieze.

– Îşi poate manifesta angoasa fie prin intermediul jucăriei preferate, fie a oricărui alt obiect care îi este drag. Dacă te intrigă vorbele lui sau te gândeşti că vrea să-ţi transmită un mesaj, poţi intra în joaca lui, adresându-te direct ursuleţului sau altei jucării. Aceste mici dialoguri prin personaje interpuse plac mult copiilor care au tendinţa să nu se prea destăinuie. Această iniţiativă subliniază coexistenţa dintre două lumi paralele: cea a jocului şi cea a realităţii.

Când să-ţi faci griji?

Nu înainte de 4-5 ani. Până la această vârstă e normal. Pe de altă parte, dacă cel mic continuă să vorbească cu obiectele şi peste 7-8 ani, poate fi semnul unor dificultăţi de adaptare la realitate. Adică, o posibilitate prin care se refugiază în imaginar pentru a se sustrage regulilor societăţii şi lumii reale. În acest caz e nevoie să-l ajuţi să iasă. Până atunci, lasă-l să converseze cu ursuleţul sau păpuşa preferată.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *