Efectele vindecătoare ale sânzienelor
Numite popular şi ,,sânziene-albe”, ,,drăgaica”, ,,petala-reginei”, sânzienele au flori frumos mirositoare şi se întâlnesc în zonele cu povârnişuri şi pe marginile de drum.
Drăgaica (Galium verum) – este numită şi ,,smântânică”, ,,floarea Sfântului Ion”, ,,închegătoare”, ,,sânziene-galbene”, sau simplu ,,sânziene”. Planta este lungă de 0,3-0,6 m, tulpina este rotundă, rigidă, cu patru muchii, frunzele sunt late, liniare, au marginile răsucite, acoperite cu peri scurţi şi moi. Florile sunt plăcut parfumate, de culoare gălbui-aurie, prevăzute cu peduncule, dispuse într-o corola, înfloresc în lunile iunie-iulie. Fructele sunt netede şi mici. Creşte prin poieni, livezi, margini de păduri.
Lipicioasa (Galium aparine) – numită ,,cornăţel”, ,,iarbă-lipitoare”, ,,asprişoară”, ,,turiţă”, se întâlneşte pe câmpii, ogoare. Este o plantă înalta de 0,6-1,5 m, tulpina este căţărătoare (pentru că are peri aspri, scurţi), frunzele sunt mai înguste şi liniare, florile sunt gălbui, înfloresc în lunile de vara.
Beneficiile utilizării sânzienelor
Ceaiul de sânziene curată pancreasul, rinichii, ficatul şi splina de factorii patogeni, ajută în tulburările sistemului limfatic, este indicat în hidropizie şi junghiuri intercostale. Clătitul gurii (gargară) cu acest ceai este un mijloc de tratament în caz de cancer al limbii, sau în diferite afecţiuni ale corzilor vocale. Ceaiul are efecte foarte bune în reglarea funcţiei rinichilor.
Sucul, folosit extern, ajută în toate bolile de piele, în furuncule şi răni, iar în cosmetică împrospătează tenul.
Ceaiul de drăgaică este recomandat în bolile de nervi, epilepsie, retenţie urinară, nisip şi piatră la rinichi, bolile guşei sau boala glandei tiroide.
În afecţiunile glandei tiroide, se recomandă infuzia de drăgaică (gargară caldă). Sunt cazuri cu bolnavi care au aplicat acest tratament, iar boala lor s-a ameliorat, chiar s-au vindecat.
Sânzienele au proprietăţi benefice în funcţionarea bilei, depurative (curăţare a sângelui), sedative, astringente, sudorifice, ajută la vindecarea rapidă a rănilor.
Preparatele din sânziene, sunt folosite în boli de piele (psoriazis, pecingine, eczeme, răni, acnee), dureri reumatice, boli de nervi (insomnie, isterie, epilepsie), boli de metabolism (anemie, obezitate), în tumori ganglionare, etc.
Este cunoscută o legendă care spune că drăgaica a fost culeasă de Fecioara Maria, care a folosit-o în loc de paie, pentru a servi în loc de pernă moale, în iesle. O legendă din popor spune că Sfânta Fecioară a ales această floare, deoarece este una din plantele pe care măgarul său n-o rumegă.
Richard Willfort – botanist austriac, a scris o carte ,,Sănătate prin plantele medicinale”. În această carte spune că ceaiul de drăgaică este un tratament bun al cancerul de limbă, iar sucul din aceste plante amestecat cu unt ajută în tumorile canceroase ale pielii.
O altă bolnavă avea cancer pe laringe (avea în jur de 60 de ani). După o primă operaţie, la 6 luni femeia ajunge să aibă dureri mari, avea paralizate mâna şi braţul. I se propune o altă intervenţie chirurgicală, pentru secţionarea unui nerv între claviculă şi gât (pentru a-i elibera măcar durerile insuportabile). În urma unui tratament cu flori de drăgaică (gargară cu ceai) şi infuzii de plante (300 g filimică, 100 g coada-şoricelului, 100 g urzică, 1 ½ litri/zi, câte o gură de ceai la fiecare 30 min) precum şi frecţionarea cu alifie de drăgaică, aceastei femei îi sunt ameliorate durerile chiar după câteva zile. Apoi după câteva luni începe să mişte braţul şi mâna, se hotărăşte să anuleze a doua intervenţie chirurgicală, iar după un timp, boala ei s-a ameliorat şi mai mult.
Aceste flori sunt apreciate încă din vremurile străvechi de femeile cu afecţiuni uterine. Este cunoscut faptul că infuzia de sânziene are efectele calmante în cazul dereglărilor nervoase şi diuretice în tratamentul unor boli genitale şi renale (afecţiuni uterine, retenţie urinară).
În unele zone din ţară, se crede că această plantă înfloreşte în ,,noaptea de sânziene”, dacă florile apar mai târziu de această zi, se consideră că semănăturile nu sunt aşa de dezvoltate (cum ar trebui să fie de obicei).
Sânziana este bună pentru ,,roada grădinilor” şi a câmpului (mai ales pentru pepeni şi varză). Florile culese în această zi, se puneau în haine, în perne, covoare, saci pentru a le feri de molii.
Perioada aceasta din an (începând cu noaptea de sânziene) este considerată ,,cea a maturităţii” pentru toate soiurile de ierburi şi flori. Femeile culegeau tot felul de plante, ale căror proprietăţi benefice asupra sănătăţii sunt deja cunoscute. Multe din florile şi ierburile culese, erau duse la biserica (cu credinţă că erau sfinţite), apoi erau uscate şi întrebuinţate mai târziu.
