foto: magforwomen.com

Egoismul în cuplu
foto: magforwomen.com

Se spune că în fiecare cuplu, există un partener care iubeşte mai mult. Fie că este adevărată această zicală sau nu, egoismul în cuplu este un aspect care poate distruge o relaţie. Şi chiar dacă marea majoritate a partenerilor consideră că nu sunt egoişti, există anumite porniri care ar putea duce la finalizarea relaţiei chiar dacă nimeni nu îşi doreşte defapt acest lucru.

Iată câteva aspecte care te vor ajută să îţi dai seama dacă eşti o persoană egoistă în cuplu:

  1. Îţi şantajezi emoţional partenerul cu replici de genul: “e clar că tu nu mă mai iubeşti, altfel nu ai putea să îmi refuzi acest lucru”, “nu mă mai consideri suficient de frumoasă, de aceea nu te pot însoţi la petrecerea de la tine de la firmă”, sau “dacă m-ai iubi cu adevărat, nu ai putea să ieşi cu băieţii la o bere în loc să mă duci pe mine la un film”? Aceste tactici, denotă defapt egoismul partenerului care le utilizează, şi care este practic indiferent la nevoile celuilalt partener.
  2. Pui pe primul plan interesele tale, în detrimentul celor ale partenerului. Ce contează că partenerul tău are nevoie de maşină astăzi pentru a rezolva o problemă serioasă, dacă tu ai programare la coafor. Să ia el taxiul, că tu nu îţi poţi anula programarea. Sau ce contează că lui nu el are o intoleranţă la expunerea solară îndelungată; tu iubeşti marea şi bronzul mai mult decât orice…aşa că să stea şi el sub umbrelă, că vacanţa o veţi face la mare!
  3. Te afli într-o continuă competiţie cu el, vrei să fii întotdeauna pe primul loc, să ai cele mai bune rezultate, să ai salariu mai bun, să ai o poziţie ierarhică mai bună la muncă. Chiar reuşitele sale nu te bucură, ci dimpotrivă în adâncul sufletului îţi provoacă un sentiment de inferioritate şi invidie. Adesea consideri că tu poţi face mult mai bine anumite lucruri şi nu îi oferi nici măcar şansa să încerce şi el. Şi această este tot o formă de egoism, chiar dacă mulţi se amăgesc că o cât de mică competiţie între parteneri este bună pentru că aşa se naşte ambiţia de a realiza mai mult. Competiţia nu este bună în general, ea este în general generatoare de frustrări şi de încordări inutile. Iar cu siguranţă nu are ce căuta într-un cuplu, nici măcar în doze mici.
  4. Vrei să ţi se dea tot timpul dreptate. Fie că părerea ta este greşită sau nu, ai pretenţia ca partenerul să îţi dea dreptate şi să aprobe ideile tale fără drept de protest. Este imposibil acest lucru, pentru că nu există cuplu în care ambii parteneri să gândească 100% la fel. Prin urmare vor fi momente când nu veţi fi deloc pe aceeaşi lungime de undă, însă trebuie să înveţi să accepţi şi părerea celuilalt şi mai ales să nu îi pretinzi să îţi dea dreptate atunci când consideră că greşeşti.
  5. Ai impresia că totul ţi se cuvine? Îţi place să vezi cum totul se învârte în jurul tău sau se raportează în mod direct sau indirect la tine? Fie că este în natura ta acest lucru, sau că se datorează unui comportament mult prea drăgăstos şi cocoloşitor al partenerului, acest aspect al tău nu este deloc bun. Nu chiar totul se învârte în jurul tău şi nu chiar totul este numai despre tine. Mai sunt şi alte păreri şi persoane care contează…iar într-un cuplu ambii parteneri trebuie să ocupe poziţii similare, egale.

Comportamentul egoist nu se va răsfrânge numai asupra partenerului de viaţă, ci şi asupra copiilor. O persoană egocentristă nu va şti să facă diferenţa între poziţia de părinte şi pozita de cel mai bun prieten al copilului. Va dori să câştige acest loc, mai mult însă chiar în detrimentul rolului sau de părinte, care implică însă multă responsabilitate, sacrificiu şi dăruire. Un părinte nu trebuie să se victimizeze în faţa copilului şi să pună pe umerii copilului responsabilităţi de adult. Indiferent că îi este greu sau nu, acesta trebuie  să îl lase pe copil să îşi trăiască copilăria şi să nu îl încarce cu tot felul de “probleme de oameni mari”. Apropie-ţi copilul, comunică cu el, învaţă-l să îţi împărtăşească toate trăirile şi emoţiile sale, fii sincer cu el şi sune-i adevărul despre ceea ce ţi se întâmplă, însă nu dramatiza mai mult decât trebuie situaţia, nu îl face responsabil sau vinovat de ceea ce ţi se întâmplă, nu îl implica mai mult decât este cazul şi nu îl face părtaş în mod egal la problemele tale. Umerii lui de copil nu vor putea să ducă la fel ca ai tăi.

Dacă o viaţă ai fost genul de om care ai încercat să arunci asupra celorlalţi greutăţile, eliberându-te pe tine, va fi greu că brusc să scapi de această meteahnă. Însă nu şi imposibil. Cu puţin efort, dar cu sufletul plin de iubire şi consideraţie pentru cei dragi, vei reuşi să coborî de pe piedestalul pe care singură te-ai urcat şi vei reuşi să vezi cu adevărat lumea din jurul tău de la acelaşi nivel, împărţind, tolerând, acceptând!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *