De obicei, eşecul şcolar este perceput de către copil ca pe unul personal. Imaginea despre sine a celui mic poate suferi într-o societate în care şcoala este în centrul valorizării unei persoane. Astăzi, reuşita şcolară este un reper important de recunoaştere, chiar dacă nu e normal să fie aşa.

esecul-scolar

Acest eşec poate antrena dificultăţi de construcţie a sinelui şi a realizării personale. Mai poate fi o sursă de stres şi angoasă pentru copil, care va avea o atitudine de respingere a şcolii.

Semne că cel mic are probleme

–      are dificultăţi în adaptarea la şcoală şi în integrarea cu alte grupuri de elevi.

–      poate avea dificultăţi de învăţare a cunoştinţelor de bază

–      se concentrează greu, deci învaţă greu.

–      fiindcă rămâne în urmă faţă de restul clasei poate fi demotivat, agitat şi închis în sine. Uneori poate chiar adopta un comportament agresiv vizavi de ceilalţi colegi.

–      un astfelde copil poate adopta diverse comportamente. Hiperactivitatea poate fi unul dintre ele, având ca urmare dificultăţi şcolare. Un astfel de copil nu se va putea concentra prea mult asupra unui subiect.

–      şi copilul închis în sine însuşi poate avea dificultăţi de concentrare sau atenţie. Este visător, pasiv, nu participă la evenimentele şcolare.

 

Aspecte diverse

Practic, nu există un tip anume de copil care are probleme, dar, prin manifestări se pot contura câteva aspecte.

 

–      Dificultăţile de învăţare. Adică acelea de a citi, de a socoti, de logică. E bine să daui atgenţie acestor aspecte şi să le urmăreşti evoluţia.

–      Mulţi pot suferi de dislexie. Confundă literele şi nu le disociază. Citesc greu şi nu înţeleg sensul cuvintelor.

–      Alţii pot avea probleme în calculul elementar.

–      Unii nu se pot adapta regulilor ortografice elementare şi fac foarte mule greşeli când scriu.

–      Pot acumula dificultăţi la română şi matematică, fiindcă dacă nu înţeleg sensul cuvintelor nu pot gândi logic şi înţelege enunţul problemelor.

esecul-scolar-1

Cum reacţionezi

Cel mai important lucru este ca cel mic să nu se simtă singur. Trebuie să vorbeşti cu el, să analizaţi împreună difcultăţile şi să acţionezi apoi astfel:

–      Nu aştepta. Vorbeşte cu învăţătoarea de la primele semne. Ajută-l cu delicateţe, fără a-i invada spaţiul intim.

–      Recunoaşte-i eforturile şi succesele. Cel mic trebuie să simtă că munca lui este apreciată şi să capete, treptat, încredere în sine. Părinţii trebuie să-i arate unde greşeşte, să-i explice de ce, dar să insiste şi să muncească mai bine. Astfel copilul va fi motivat.

–      La nevoie apelează la specialişti. Fie la un medic pediatru, fie la un psiholog şcolar, pentru un bilanţ de specialitate.

–      Nu dramatiza. Nu pune presiune pe el. Chiar dacă a ratat un an şcolar, nu e un capăt de ţară. Au fost şi mule genii în aceste situaţii. Notele nu exprimă în totalitate valoarea copilului. Familia este mai importantă decât şcoala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *