sâmbătă,decembrie 4, 2021

Folosind povestea unui copil bolnav, cerşitul la uşa casei este o nouă modă?

Văd că mai nou este “la modă” o nouă metodă de cerşit. Cerşitul la uşa casei! Deşi avem cu toţii sisteme de securitate, interfoane, camere de luat vederi, trec de ele…şi fenomenul ia tot mai mult amploare.

Credeam că este o coincidenţă că mai mereu când prindeam câte o zi întreagă pe acasă, apărea la uşa un nene sau o tanti cu privire blândă şi îndurerată, îşi cerea scuze că mă deranjează, îmi deschidea în faţă un dosar în care avea poză unui copilaş bolnav şi începea să îmi îndruge o poveste despre o boală de care nici nu am auzit şi despre cât de grav este. Doamne freste! Dacă am cu adevărat o slăbiciune, aceasta este reprezentată de copii. Şi nu doar al meu, copii în general! Nu suport să văd copii îndureraţi sau copii bolnavi.

Folosind povestea unui copil bolnav, cerşitul la uşa casei este o nouă modă?
foto: wisegeek.com

Aşadar îl/o opream repede din vorbit, scoteam din buzunar cât aveam şi îi dădeam. Ce crezi, primeam şi chitanţă! Mă gândeam că poate este o înşelătorie, dar îmi spuneam că asta este…nu mă interesa prea tare acest aspect, speram că totuşi poate am ajutat un copilaş.

Dar în ultime vreme parcă tot mai des se repeta acest lucru. Până când vineri l-am luat pe cel mic la prânz de la grădi, ca să doarmă acasă şi mititelul nu ştiu dacă a apucat să doarmă o oră că a sunat o altă doamnă cu faţa “îmblânzită: brusc când am deschis uşa…Nu a sunat normal şi nu a aşteptat cu bun simt. A sunat insistent, a ciocănit insistent. Eram chiar furioasă că îmi trezise copilul aşa că i-am tăiat-o direct şi am trimis-o la plimbare spunandu-i că mi-a trezit copilul cu insistenţa ei.

Uimirea mea a fost mai mare însă când luni de dimineaţa stând cu cel mic acasă că era puţin bonavioar, am avut parte de o vizită similară. O altă doamnă, antrenată ca la deschiderea uşii să ia un zâmbet cald şi spăşit şi o privire indurerată, a deschis clasicul dosar şi a început să îmi îndruge povestea. Chitanţierul în mâna stânga ca să îmi fie clar că este totul legal.

Ei bine m-am convins că este defapt o nouă formă de “business”. Nu cred că oamenii aceştia “lucrează” pe cont propriu. Cel mai probabil, ca şi în cazul cerşitului la semafor, există deja o reţea cu oameni care îi “formează”, îi învaţă aceste discursuri, această atitudinea îndurerată pe care să o adopte, privire rugătoare, gestică şi tot tacâmul. Însă aceştia spre deosebire de cerşetori par oameni serioşi… probabil că cei ce conduc acest business, fac recrutări pentru angajarea de astfel de personal…Şi cine ştie, angajaţii lucrează pe comision sau ceva de genul.

Probabil capii acestor afaceri vizează anumite zone şi le cunosc bine, zone populate de familişti şi oameni în vârstă. Că doar de aia vin la orele acestea şi nu seară când toată lumea este acasă. Vin ziua când au şanse să dea numai peste mame care stau acasă cu copiii şi sunt uşor de sensibilizat cu astfel de poveşti siropoase, sau peste oameni în vârstă, şi ei uşor de convins când le pun în faţă poză unui bebeluş aflat în suferinţă.

Într-o ţară în care poţi aloca cei 2% din impozitul pe venit pentru asociaţii şi ONG-uri, totuşi astfel de cazuri devin tot mai frecvente. România devine tot mai mult o ţară a păcălelilor, a furturilor din buzunarul omului, a căutării de diverse soluţii pentru a câştiga bani nemunciţi, iar autorităţile nu fac nimic în acest sens. Din păcate stilul acesta românesc porneşte de la nivelul omului cu dosarul care vine la uşa casei tale, dar se continuă la nivel mult mai înalt, în care alţii cu mult mai multă putere caută şi găsesc metode de a ne fura fără ca măcar să ne dăm seama sau să putem face ceva în acest sens.

Dar dacă împotriva celor din urmă nu avem ce să facem, ar fi bine să încercăm să stopăm cel puţin fenomenul cerşitului de orice fel, iar singura modalitate de a face acest lucru este să nu mai dăm nici un ban nici celui care vine la uşă cu poza unui copil, nici celui care ne întinde o icoană la semafor, nici celui care aleargă cu un bebeluş în braţe printre maşini, nici celui care se laudă că ne-a găsit un loc de parcare într-o parcare publică.

Numai refuzând categoric să le mai dăm fie şi 1 leu acestoara, vom face ceva pentru a nu mai întreţine un fenomen care ia proporţii din ce în ce mai mari şi care se bazează tot mai mult pe exploatarea într-o formă sau alta a copiilor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *