Gelozia fratelui mai mare
foto: shootingspark.com
Pe toată durata celor 9 luni de sarcină, ai avut alături un susţinător redutabil în copilul tău mai mare, nerăbdător să îi aduci pe lume jucăria vie la care el visa demult.
Şi iată că a sosit momentul cel mare, ai devenit mămică pentru a doua oară, iar copilul tău cel mare este extrem de fericit când îşi vede frăţiorul mai mic.
Venirea sa acasă şi orele petrecute de ţine cu cel mic, tatăl roind în jurul vostru, centrul universului părând că se mută în altă parte decât unde era până acum, şi anume asupra să…toate acestea încep să îi ridice nişte semne de întrebare copilului.
Dintr-odată, nu mai este el singurul beneficiar al atenţiei voastre, dintr-odată nu mai puteţi răspunde imediat de fiecare dată solicitărilor sale, dintr-odată disponibiliutatea voastră a devenit oarecum condiţionată…sau cel puţin împărţită.
Sunt copii care se adaptează foarte repede acestei noi situaţii, dar sunt şi copii care trec printr-o perioadă foarte dificilă. Chiar dacă unii se exprimă mai mult sau alţii sunt mai introvertiţi…cu toţii ies din zonele lor de confort şi sunt puţin dezorientaţi la început. Vă amintiţi, copiilor le place rutina!
Ei bine sunt copii care dacă până la venirea lui bebe avuseseră nişte progrese remarcabile, începuseră să vorbească, renunţaseră singuri la scutec, la suzeta, începuseră să meargă singuri la toaletă, să se spele pe dinţi, să facă baie (depinde de etapa în care se află fiecare copil), brusc par că nu se mai descurcă să facă nimic singuri. Ba vor înapoi suzeta, scutecul. Alţii încep să nu mai vorbească, ci să se exprime prin gângurit şi limba “bebeluşeasca”.
Te întrebi ce se întâmplă? De ce dintr-odată copilul tău care până ieri devenise un copil independent, a devenit din nou mic..şi uite aşa, acum ai doi bebeluşi în casă?
Răspunsul este unul singur: gelozia! Şi repet, chiar dacă unii şi-o vor exprima mai elocvent, iar alţii vor fi mai reţinuţi, sentimentul există în mod categoric la TOŢI. Şi este normal!
Şi de ce simte nevoia să se comporte ca un bebeluş? Pentru că îşi imaginează că aşa va obţine şi el tot atâta atenţie ca şi cel mic.
Ce-i de făcut? Să îi respecţi sentimentele şi trăirile, să îl laşi să simtă ceea ce simte din plin, în nici un caz să nu încerci să îl determine să îşi inhibe sentimentele sau să şi le ascundă. Trăirile lui sunt perfect normale! Trebuie numai că tu mai ales, ca mamă, să nu te afunzi prea mult în povestea alăptatului şi problemelor de bebeluşi…şi să uiţi că îl ai şi pe el. În mod categoric nu va mai fi nimic ca la prima sarcină. Acum este totul diferit. Acum trebuie să te împărţi în mod egal. Nu poţi să fi mamă 100% de bebeluş şi pe copilul cel mare să îl trimiţi la tati.
Joacă-te cu amândoi, implică-l şi pe cel mare în jocurile voastre, lasă-l să decidă dacă vrea să ia parte sis a se implice în ceea ce terbuie făcut oentru cek mic şi dacă o face fă-l să se simtă important. Responsabilizează-l cu diverse sarcini, adecvate vârstei lui, astfel încât să ştie că este treaba lui de copil mare să facă acel lucru.
Iar amândoi părinţii trebuie să vă împărţiţi în mod egal şi să faceţi schimb de locuri între voi, astfel încât amândoi să fiţi la fel de implicaţi în creşterea ambilor copii.
Şi dacă totuşi cel mare vrea să poarte scutec şi el din nou, lasă-l să o facă. Dacă vrea să se joace cu suzeta, lasă-l să o facă. Nu îl lua în derâdere şi nu îl ridiculiza. Toate acestea sunt trecătoare.
Cel mai important, nu uita să îi spui permanent cât de mult îi iubeşti pe amândoi, să îi povesteşti cum a fost când era şi ele bebeluş, cum toată lumea s-a bucurat la venirea lui pe lume, cum era când era şi el bebe. Arată-i poze şi filmuleţe de când mic, cu etapele dezvoltării sale, povesteşte-i despre realizările sale şi depăşirea diverselor etape, aminteşte-i cât de mult a crescut şi cât de multe lucruri a învăţat de când a crescut atât de mult faţă de frăţiorul său.
Implică-l în cât mai multe activităţi, spre exemplu când alăptezi, ia-l lângă tine şi citiţi o carte, sau cântaţi împreună cântecele. Când îi faci baie, puteţi face împreună, sau le poţi face amadurora dacă aveţi spaţiul adecvat.
Dacă aveţi vizitatori, lasă-l pe el să fie gazdă, să îl prezinte pe cel mic, să organizeze lucrurile, să se ocupe de invitaţi şi să le povestească chiar el despre cum este cu un nou membru în casă.
Încurajează-l să îşi exprime sentimentele cât mai des, să le analizeze, să înţeleagă chiar el ce nu îi place, de ce nu îi place, ce îi aduce plăcere şi să descopere singur care sunt adevăratele sale sentimente faţă de frăţiorul său.
Fiţi o familie unită şi echilibrată, iar gelozia va dispărea fără să lase urme.
