Grâul, simbol al vieții, al renașterii și al abundenţei
Wheat seed and flour in small burlap sack
Grâul este cea mai cultivată plantă în lume și a patra cultură mondială ca producție după trestia de zahăr, porumb şi orez.
Grâul este originar din Asia de sud-vest. Cele mai vechi dovezi arheologice referitoare la cultivarea grâului au fost descoperite în așa numitul Corn al Abundenței (regiune fertilă în vestul Asiei, care cuprinde teritoriul Siriei, Iordaniei, Turciei, Armeniei și Irakului de astăzi). Acum aproximativ 9000 de ani, o specie de grâu sălbatică (einkorn, Triticum boeoticum) a fost recoltată și apoi cultivată de către locuitorii acelor meleaguri, fapt confirmat de dovezile arheologice ale agriculturii sedentare din zonă. Aproximativ 1000 de ani mai târziu, o mutație a survenit în cadrul altei specii de grâu, numită emmer (Triticum dicoccoides), rezultând o plantă cu boabele mai mari, care nu se mai puteau împrăștia în bătaia vântului. Deși această plantă nu s-ar fi putut reproduce în sălbăticie, oferea mai multă hrană pentru oameni și astfel a întrecut celelalte specii, devenind primul strămoș al varietăților moderne de grâu.
Din centrele lui de origine, grâul s-a răspândit, în timp, pe “drumul mătăsii” spre nordul Chinei și spre apus, în Europa. În secolul al XV-lea, Cristofor Columb duce grâul din Spania în Indiile de Vest, de unde pătrunde în Mexic, un secol mai târziu. De aici grâul urcă în sudul Americii de Nord, urmând apoi a se răspândi în restul continentului.
La începuturi, boabele de grâu se extrăgeau cu mare dificultate din învelișul lor, prin operațiuni de uscare forțată pe pietre fierbinți. Se pare că boabele erau consumate crude, mai apoi fiind prăjite sau fierte în apă, sau sub formă de turte, făcute din făina grosieră.
În România primele urme arheologice ale grâului coboară în neoliticul timpuriu (circa 5500- 3500 î. Hr), pe când populația băștinașă se ocupa cu vânătoarea și practica o agricultură primitivă.
În cultura multor popoare, grâul avea simboluri diferite. Spre exemplu, vechii chinezi îi cereau lui Henzi, prințul recoltelor, grâu și orz. Așa cum se spune în Chhandogya-Upanishad, grâul simbolizează rodul apei, care la rândul ei reprezintă rezultatul focului. La romani și la greci, grâul simboliza nemurirea sau făgăduința unei învieri, iar preoții împrăștiau boabe de grâu peste creștetul animalelor înainte de sacrificare. La vechii evrei, grâul era, împreună cu vinul și uleiul, una din ofrandele rituale. Cuvântul ebraic care-l numește înseamnă puritate, rădăcina fiind asociată noțiunilor de alegere, de opțiune, de uniune și de binecuvântare. De aici rezultă și valoarea sa rituală. În misterele eleusine, spicul de grâu reprezintă simbolul învierii. Există un ritual al grăuntelui care moare și apoi renaște, revenind de fiecare dată la starea primordială.
Grâul se impune ca aliment de bază în cultura occidentală, fiind prezent în mesele zilnice sub formă de pâine, griș, paste făinoase, produse de patiserie, biscuiți, etc.
Bobul de grâu conţine săruri minerale, grăsime fosforată, amidon şi elemente catalitice precum calciu, magneziu, sodiu, potasiu, clor, sulf, siliciu, zinc, mangan, cobalt, cupru, iod, arsenic. De asemenea conţine celuloză, fermenţi, diastaze, fibre, vitaminele E şi K dar şi complexul de vitamine B (B1, B2, B3, B5, B6).
Beneficiile consumului de grâu:
- contribuie la menţinerea nivelului normal de vitamine şi minerale în organism.
- ajută la reducerea nivelului colesterolului din sânge.
- previne formarea cheagurilor de sânge.
- contribuie la îmbunătăţirea stocării energiei în muşchi.
- ajută la îmbunătăţirea reflexelor corpului.
- diminuează riscul bolilor cardio-vasculare.
- protejează muşchii, sângele, plămânii şi ochii.
- sporeşte rezistenţa şi vitalitatea organismului.
- ajută la repararea ţesuturilor şi la menţinerea unei pieli sănătoase.
- contribuie la echilibrarea metabolismului.
- ajută la prevenirea bolilor cardiace, a cancerului şi a îmbătrânirii.
- stimulează imunitatea organismului.
- echilibrează metabolismul şi ajută în curele de slăbire.
- menţine funcţionarea eficientă a intestinelor.
- ajută la scăderea nivelului de hemocisteină şi previne astfel deteriorarea arterelor.
- creşte abilitatea corpului de a face faţă stresului.
- ajută la refacerea rapidă a organismului, în perioadele de convalescenţă.
- menţine glicemia în limite normale.
- combate constipaţia şi micşorează riscul apariţiei cancerului de colon.
