Hameiul – planta care induce echilibrul senzorial

Hameiul, aflat la început numai în flora spontană, a fost utilizat încă din antichitate la prepararea unor băuturi dar şi ca aliment. Originar din Europa, a intrat în cultură începând din secolul al VIII-lea, mai ales în zonele mai umede şi răcoroase din centrul şi vestul Europei. O amploare deosebită a luat cultura de hamei în secolele XIV-XV, odată cu dezvoltarea industriei berii în Bavaria, Boemia şi Belgia.

Prima cultivare de hamei atestată documentar a avut loc în 736 d.Hr. în regiunea Hallertau din zonele pe care se află astăzi Germania, iar prima menționare a utilizării hameiului în producția de bere este datată în anul 1079 d. Hr.

În secolul al VIII-lea, medicul arab Mesuë recomanda siropul de hamei pentru febră biliară şi purificarea sângelui, recomandare făcută în Evul Mediu şi de către Lonicerus (1528–1586), care mai adăuga proprietăţile sale de a ameliora melancolia, oboseala şi congestia splenică. Începând cu secolul al XI-lea, în regiunea Germaniei, hameiul a înlocuit toate substanţele utilizate până atunci pentru aromatizarea şi conservarea berii. Legea germană pentru puritatea berii, formulată în 1516, susţinea că berea poate fi preparată doar din apă, malţ şi hamei.

Paracelsus (1493–1541) recomanda hameiul ca remediu digestiv, iar Matthiolus (1501–1577) îl menţiona ca diuretic şi stimulent biliar. Utilizarea medicinală a conurilor de hamei a fost descrisă de Hecker (1834) şi Clarus (1864), atribuindu-i proprietăţi sedative, de remediu în anorexie cauzată de gastrite şi insomnie. De atunci încoace, mulţi medici şi farmacişti, atât din Europa, cât şi din alte părţi ale globului, au pomenit proprietăţile sale sedative, alături de alte recomandări.

Hameiul este o sursă excelentă de antioxidanţi şi are rol de conservant natural, conferind berii gustul amărui. De asemenea, hameiul conţine substanţe active cu rol estrogenic – cele mai reprezentative fiind humulona şi lupulona – precum şi ulei volatil (mircen, farnesencariofilen, monoterpene), rãşini, principii amare, colină, trimetilamină şi asparagină.

Beneficiile utilizării hameiului:

1. inhibă dezvoltarea microorganismelor nedorite.
2. tratează stările de anxietate, neliniște și insomnie.
3. previne instalarea osteoporozei
4. împiedică formarea calculilor renali şi a infecţiilor la nivelul vezicii şi a canalelor urinare.
5. atenuează crampele şi alte neplăceri asociate perioadei menstruale.
6. ajută la dilatarea căilor de evacuare a calculilor renali.
7. tratează constipaţia şi balonarea.
8. acţionează contra tusei spastice, bronşite, tuberculozei, distrugând bacteria Mycobacterium tuberculosis.
9. calmează sistemul nervos central, reduce senzaţia de durere la bolnavii de reumatism şi gută.
10. combate alcoolismul.
11. tratează diferitele afecţiuni dermatologice (dermatoze, acnee, eczeme, herpes, pecingine, seboree, cancer de piele).
12. uşurează digestia.
13. acţionează asupra sistemului nervos central, reducând senzaţia de durere la bolnavii de reumatism.
14. stabilizează ritmul cardiac.
15. ameliorează simptomele diareei şi ale indigestiei, precum şi pe cele ale sindromului colonului iritabil.
16. benefic contra bufeurilor de căldură care apar la debutul menopauzei.
17. combate acneea.
18. stimulează activitatea rinichilor, împiedică formarea calculilor şi recidiva infecţiilor renale.
19. ajută la dilatarea căilor de evacuare a calculilor renali.

Virginia

See author's posts