Implicarea tatălui în creşterea copilului
Multe mămici au tendinţa de a acapara copilul şi de a face totul de una singură, refuzând practic ajutorul celor din jur şi chiar a partenerului de viaţă. 
Dacă pentru unii poate părea o situaţie fericită, în care tatăl este mai liber şi îşi poate vedea nestingherit de programul său zilnic de dinaninte, ei bine nu este chiar aşa. O astfel de situaţie necontrolată şi negestionata în mod corect, poate duce la îndepărtarea tatălui şi poate aduce după sine, în timp, foarte multă frustrare pentru acesta. Mama şi copilul vor dezvolta o relaţie specială, o lume a lor, la care tatăl va avea acces cu greu. Situaţia nu va fi neapărat cea mai fericită nici pentru mama, întrucât copilul va dezvolta o dependentă faţă de aceasta care greu va putea fi controlată atunci când mama nu va mai putea sta în permanenţă lângă cel mic.
Părinţii trebuie să îşi împartă sarcinile şi atribuţiunile legate de cel mic în mod echitabil, astfel încât acesta să îi simtă pe amândoi la fel de implicati.
Proaspătul tătic ar trebui, ca de la bun început, să fie la fel de prezent în viaţa celui mic, chiar dacă timpul petrecut cu acesta este poate mai scurt decât în cazul mamei şi chiar dacă mama asigură principală sursă de hrană pentru cel mic. Tatăl poate suplini prin îndeplinirea altor sarcinii: băiţa de seara, masajul înainte de culcare, plimbări la parc seara după serviciu, timp în care mama poate rămâne să se relaxeze puţin sau merge la un salon de cosmetică.
Mama îl poate ajuta pe proapatul tătic luându-l pe cel mic, 
dimineaţa când se trezeşte, în pat între ei, savurând câteva momente de tandreţe în trei. Sau pur şi simplu incurajându-l pe tătic să asiste la alăptatul de dimineaţă, când cel mic în timp ce îşi serveşte masa, poate fi mângâiat şi alintat de către tată. Ba mai mult, dacă cel mic nu este alăptat, tatăl îi poate oferi acestuia biberonul cu lăptic, de dimineaţă.
Seara când se întoarce de la muncă, oricât ar fi de obosit tatăl, trebuie să evite să se retragă într-o altă cameră pentru a se odihni, ci trebuie să îşi ia rolul de tată în serios, acordând importanţa cuvenită petrecerii timpului cu micuţul său.
Timpul petrecut de tată cu cel mic trebuie să fie fructificat la maximum, fiind unul extrem de preţios. Şi nu uitaţi, momentele de tandreţe dintre tată şi copilul său au o valoare extarordinară, motiv pentru care ele trebuie să existe din plin.
