Jocul, nevoia fundamentală a copiilor la orice vârstă
foto: blog.oxfordsecondary.co.uk
Jocul, este nevoia fundamentală a copiilor, indiferent de vârstă. Jocul are rolul de a dezvolta şi înflori copilul, satisfăcând la cele mai înalte cote nevoia sa de mişcare şi acţiune în oricare etapă a dezvoltării lor.
Mulţi părinţi consideră că, întrucât copilul a mai crescut, nu mai trebuie să se joace. El trebuie să devină un mini-adult şi să înlocuiască jocul cu diverse activităţi sau să se pună “ cu burta pe carte” în loc să piardă vremea cu mingea în parc, cu păpuşile sau cu diverse alte jocuri. Cât se poate de greşit!
Copiii învaţă cel mai bine prin joc.
Ei învaţă permanent, încă de când se nasc. La început învaţă să devină oameni, cucerind lumea prin forţe proprii. Apoi învaţă tot ceea ce noi ştim deja. Totul trebuie să fie însă într-un ritm specific fiecăruia, treaptă cu treaptă şi neapărat într-un mod firesc şi natural. Adică prin joc! Astfel le dăm şansă să devină adulţi echilibraţi, să asimileze toate informaţiile într-un mod plăcut şi care mai târziu le va stârni amintiri frumoase, preţioase, unice, le oferim şansa de avea acel ceva ce îi individualizează de ceilalţi.
Jocul le deschide copiilor lumea, o lume în care ei trebuie să se identifice, nu care să le creeze temeri şi anxietăţi din cauza prea multor reguli şi opresiuni impuse de cei mari. El trebui să vadă lumea în felul său, într-un mod cât mai plăcut pentru a-şi dori să facă parte din ea şi a-şi dori singur să asimileze toate acele informaţii care îi satisfac nevoia de cunoaştere şi integrare.
Dragi părinţi, ţineţi cont de faptul că lumea se cucereşte, nu se învaţă!
Copilul rebuie să pătrundă în această lume în mod individual, ca un cuceritor, nu să se ataşeze ca un apendice!
Prea mulţi părinţi au tendinţa de a le pune lumea la picioare copiilor, de a le prezenţa realitatea lor, raportată la idealurile lor, la dorinţele lor neîmplinite, la nereuşitele lor.
Noi adulţii uităm prea adesea care sunt defapt nevoile unui copil, nu mai avem timp să observăm ceea ce îşi doreşte el cu adevărat, sau suntem mult prea ancoraţi în viaţa noastră de zi cu zi, ca să mai putem înţelege că cel mic nu îşi doreşte defapt să facă parte dintr-o astfel de lume. Nu îşi doreşte milioanele de jucării inutile pe care i le oferim pentru a substitui timpul pe care nu îl petrecem alături de el, nu îşi doreşte să meargă la grădiniţă să înveţe să scrie şi să citească şi să facă zeci de activităţi pe zi, nu îşi doreşte să meargă la meditaţii şi să înveţe 3 limbi străine, să cânte la pian sau să înveţe lucruri inutile pe care le va uita în câţiva ani, nu îşi doreşte că într-un sistem de învăţământ bolnav şi învechit cum este al nostru, să ia numai note mari.
Opriţi-vă un moment şi uitaţi-vă în ochii lui sinceri de copil, încercând să înţelegeţi care sunt defapt nevoile sale fundamentale şi răspundeţi întrebărilor nerostite din ochii lor!
