Jocurile de altădată…
Îmi amintesc cu drag de jucăriile pe care le aveam şi pe care le iubeam atât de tare! Fiecare are locul său în sufletul nostru, fiecă este păpuşa făcută din ţesătură, de mama sau bunica, fie că este răţuşca din cauciuc pe care poate o mai ai undeva în pod. Ne amintim de fiecare jucărie în parte şi vorbim cu nostalgie şi drag despre ele.
Ne mai aducem aminte şi de serile petrecute cu ceilalţi copii din cartier jucandu-ne de-a-v-aţi ascunselea sau de fotbalul cu nasturi. Îmi amintesc că un prieten de-al meu a suferit până la lacrimi când jucătorul său preferat, nasturele Dobrin (da, era numit aşa după numele marelui fotbalist :)) a fost cusut de bunica sa la o haină! Din fericire bunica s-a înduioşat şi i l-a dat pe Dobrin înapoi pentru a-şi reîntregi echipa. Fetele aveau pe de altă parte pasiunea de a găti cu nisip. Strângeam capacele de prin casă şitoate formele pe care le găseam, iar apoi găteam plăcinte şi cozonac din pământ sau nisip, ornate cu pietricele şi crenguţe. Din fericire, nu le mâncam. 
De câte ori nu ne-am făcut cort în casă? Adunam cearceafuri, pături şi perne, puneam câteva scaune la distanţă mică, iar înăuntru aveam un palat minunat pentru păpuşi în care deveneam prinţese şi regine. Dar de gumele Turbo vă mai aduceţi aminte? Aveam o pasiune adevărată cu toţii pentru ele. Schimburile de dubluri erau un motiv întemeiat de adunat gaşca de copii în scara blocului şi negociat. Dacă nu îţi convenea dublura cu maşini, puteai primi la schimb o poză cu Bruce Lee sau Rocky. În aceeaşi categorie a pasiunilor intrau şi abţibildurile; le aveai peste tot, pe frigider, pe dulapuri, pe oglindă, pe caiete sau cărţi. De fapt, copiii colecţionau orice, de la timbre la calendare sau flori.
Cât de mult ne jucam! Găseam mereu forme noi de a ne petrece timpul şi inventam jocuri de care şi acum ne amintim cu drag. Eram proprii creatori de jocuri, găseam o jucărie în orice obiect din casă şi ne găseam singuri activităţi noi. Viaţa de copil era plină de simplitate, însă tocmai această simplitate năştea creativitate. Fie că erau nasturi, capace sau cearşafuri le găseam un loc înjocul nostru, iar apoi un loc şi în inima noastră fiindcă ne amintim cu atâta drag de fiecare jucărie în parte, încât ne dăm seama că au reprezentat ceva pentru noi şi copilăria noastră.
Dar astăzi? Ce jucării au acasă copiii noştri? Mai construiesc palate din cearceafuri?
