Menta, o plantă bună pentru sănătate

Este apreciată şi folosită, atât pentru sănătate cât şi în bucătărie, aromaterapie, cosmetică etc. Există mai multe soiuri de mentă, dar cea mai cunoscută şi utilizată este menta pipărată.

menta

Grecii şi romanii foloseau menta pentru îndepărtarea durerii sau pentru vindecarea anumitor boli. O vreme a fost lăsată deoparte de către occidentali şi abia în secolul al XVII-lea a revenit în farmacologia tradiţională. De atunci este una dintre primele plante folosită intensiv în industria farmaceutică. Aroma de mentă o mai găseşti şi în bomboane, siropuri sau pentru a ameliora gustul anumitor medicamente.

Menta cuprinde aproximativ 25-30 de specii de plante aromatice și medicinale . Dintre toate speciile se evidenţiază aşa numita „mentă bună”. Adică, o serie de trei specii de mentă (care la rândul lor au sute de varietăți). Acestea sunt menta de apa, menta dulce și hibridul primelor două: menta pipărată, care este cea mai folosită specie în prezent.

 

Cum se utilizează

De obicei se utlizează partea aeriană a plantei în fitoterapie. Pentru infecţii de tip gastroenterite se poate folosi toată planta.

Uleiul esenţial reprezintă 1,5% din plantă. Compusul cel mai utilizat este mentholul (între 35-55% din plantă). Prin prepararea mentei se obţin printre altele flavonoide şi fenoli. Planta conţine enzime (oxidaza şi peroxidaza), vitamina C şi diverşi acizi.

Intern. Menta este eficace în caz de constipaţie sau diaree. De asemenea, e bună în infecţii urinare, datorită efectului ei diuretic. Are efecte benefice şi în probleme respiratorii: tuse şi răceală. Stimulează producerea de sucuri digestive şi biliare.

Extern. Are efect analgezic: combate durerile articulare, musculare şi cele de cap. Aplicată pe piept combate problemele respiratorii, mai ales cele produse de bronşită. Are efecte şi pe piele: elimină durerile produse de înţepături de insecte şi previne crăpăturile, eczemele şi alte inflamaţii cutanate, precum şi mâncărimile cutanate sau infecţiile bucale.

 

Cum se administrează remediile

Menta poate fi preparată industrial sau artizanal. Pe lângă pilulele, cremele, loţiunile sau uleiurile esenţiale pe bază de mentă există şi cele preparate acasă.

Infuzie de mentă: se pune o lingură de frunze la 150 ml de apă clocotită.

Decoct: la un litru de apă se adaugă 15 g de frunze şi se lasă la fiert 10 minute. Se beau 2-3 căni pe zi.

Pentru gargară: se pun 50 de g de frunze uscate într-un litru de apă şi se fierb 10 minute. După ce s-a răcit se face gargară cu ea.

 

Precauţii

Administrarea internă trebuie evitată la copii mai mici de 5 ani. Uleiul esenţial se adminsitrează intern numai cu prescripţie medicală, şi în nici un caz la copii sub 12 ani, la femeile gravide sau care alăptează. Dacă este administrată cutanat trebuie avut grijă să nu existe leziuni sau inflamaţii. Este bine să eviţi aplicarea în apropierea căilor respiratorii fiindcă pot apărea spasme.

Uleiurile esenţiale se administrează cutanat, diluate în alte uleiuri, pentru a evita arsurile.

 

Contraindicaţii

Menta nu este recomandată celor ce au probleme cu vezica biliară, celor cu tulburări hepatice grave sau care suferă de hipertensiune.

 

Efecte adverse

Când este folosită intern, în doze mari, poate produce tulburări intestinale şi dureri de cap. Riscul de hipertensiune este şi el semnalat. Menta mai poate interacţiona cu anumite medicamente pentru inimă şi mai poate bloca tratamentele homeopate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *