Ora de religie opţională sau obligatorie?

Ora de religie opţională sau obligatorie?
foto: eva.ro

Am auzit foarte mulţi părinţi extrem de controversaţi de faptul că ora de relige era obligatorie. Unii dintre ei pentru că aveau alte religii decât cea ortodoxă predată în şcoli – şi pe bună dreptate, fiecare individ are dreptul să îşi aleagă liber religia, îşi creşte copilul după canoanele respective şi după propriile credinţe, îl botează sau nu conform riturilor religiei pe care o urmează, dar vine statul romn şi îi obligă copilul să participe la nişte ore, ce contravin convingerilor sale.

Iar faptul că învaţă nişte lucruri drăguţe, cum să fie buni, cum să fie miloşi, cum să nu fure sau să facă rău, nu este nici o problemă. Însă am auzit atât de mulţi părinţi plângându-se de cazuri în care religia este predată de “preoţi” care îi învaţă pe copii să nu facă rău că altfel îi pedepseşte Dumnezeu, sau că dacă mai mint sau îi supără pe părinţi, li se va întâmpla ceva rău. Chiar am auzit de cazuri de acest gen. Şi atunci, de ce să fie obligatorie? De ce să ne dorim ca cel mic să “înveţe” astfel de lucruri? Unor astfel de personaje, nici nu ar trebui să li se dea voie să se apropie de şcoli şi de mediul educaţional. Iar dacă tot există astfel de ore, ele să fie predate de către oameni educaţi să lucreze cu copii, care cunosc psiholigia cu adevărat a unui copil. Înţeleg că între timp lucrurile s-au mai reglat, în sensul în care şi această materie este predată acum de pedagogi şi nu de preoţi. Cel puţin în oraşele mari, că în provincie, cine ştie câţi pedagogi disponibili sunt…

Totuşi, după ce Curtea Constituţională a decis în luna noiembrie a anului trecut că ora de Religie este opţională şi o urmează doar cei care se înscriu, cifrele anunţate de Ministrul Educaţiei, sunt ameţitoare. Se pare că peste 90% dintre copii au optat pentru participarea la ora de religie. Aşadar, peste 2 milioane de copii, vor învăţa despre Religie, aşa cum vor considera cei în măsură să o facă.

Ideea este că dacă ne imaginăm cumva că astfel s-a demonstrat că pentru români creştinismul este încă o valoare şi va fi tot timpul pentru că adâncindu-te în el descoperi că mai ai de îmbunătăţit la tine…este defapt eronat. Există şi cazuri când părinţii de bună credinţă chiar au optat pentru acest opţional pentru că speră ca cel mic să înveţe lucruri bune şi frumoase. Dar există şi mulţi părinţi care au optat pentru el prin simplu fapt că nu îşi permit altceva, nu au altă opţiune pentru ora în care se ţine ora de religie.

Ora de religie este interpusă între celelalte ore, iar la ora când este programată acest curs, învăţătorul/dirigintele nu este obligat să stea cu cei care nu doresc să frecventeze acest curs. Aşadar, copilul fie este luat acasă, ceea ce este imposibil, fie se pare că mai există posibilitatea să meargă la celelalte clase, care au alte materii decât religie şi să participle la orele lor…sau să stea izolat într-un colţ, fără activitate şi să aştepte să treacă ora de religie să poată să se alăture colegilor săi. Aşa că mulţi părinţi au optat vrând-nevrând pentru ora de religie, doar ca să îl lase acolo în clasă, alături de ceilalţi colegi.

Mai există şi acea categorie de părinţi care pentru a nu le crea copiilor un discomfort şi a-l face să se simtă marginalizaţi, fie că sunt ortodocsi fie că nu, au optat pentru participarea la acest opţional. Discriminarea poate fi foarte traumatizanta pentru copii, mai ales copii mici de clasele 0-4.

Aşadar, religia este un opţional care defapt a fost astfel gândit încât să nu îţi ofere alte opţiuni. Aş spune, tipic româneşte, nu? Ca şi în cazul vaccinurior care sunt “recomamdate” , dar fără de care nu eşti primit în colectivitate. Şi lista ar putea continuă, dar să nu intrăm şi în alte acţiuni pur politice. Ni se dă impresia că suntem, liberi şi că avem posibilitatea de alegere, dar defapt este departe de realitate ceea ce se întâmplă în fapt…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *