Părinţii din ziua de azi petrec tot mai puţin timp cu copiii lor
foto: hechangeblog.com
Conform statisticilor efectuate, părinţii din ziua de astăzi petrec incomparabil mai puţin timp cu copii lor, decât petreceau în trecut.
O mamă din America de astăzi îi consacră copilului său, în medie, 7 ore pe săptămână,în timp ce un tată nu depăşeşte 4,5 ore pe săptămână.
În Franţa, mama stă la dispoziţia copilului doar 5 ore într-o săptămână, pe când un tatăl nu depăşeşte nici 2 ore.
În România, conform unui studiu recent detaliat pe psihocenter.ro, doar 1 din 4 copii petrece mai mult de 5 ore cu părinţii, într-o zi de weekend.
Părinţii a 38% dintre cei mici nu se joacă decât rar sau niciodată cu aceştia, chiar dacă această activitate este cea mai des menţionată între preocupările copiilor în relaţia cu adulţii.
Cel mai probabil, aceasta ar putea fi una dintre cauzele pentru care noile generaţii se simt din ce în ce mai puţin legate de cele vechi, iar tinerii devin din ce în ce mai nonconformisti în societate şi în relaţiile cu ceilalţi.
Conform studiului, cele mai importante subiecte pe care copiii doresc să le discute cu părinţii lor sunt şcoala (27%), planurile de viitor (10%) şi problemele, sentimentele şi dorinţele (9%).
Cel mai grav pare a fi faptul că cei mici vorbesc rar sau niciodată cu părinţii despre planurile lor (31%), despre sentimentele pe care le au (26%) sau despre problemele pe care le au (16%).
„Mulţi dintre adulţii de azi sunt prea preocupaţi să fie părinţi buni, responsabili, care oferă, dar uită să fie atenţi la ce şi-ar dori copilul să primească. Şi nu pot află ce îşi doreşte acesta dacă nu petrec în mod activ şi real timp cu el, dacă nu au răbdarea ca el să pună întrebări. Copilul are nevoie să petreacă timp separat cu fiecare părinte şi timp cu ei împreună. Şi când nu poate primi asta are cel puţin nevoie de adulţi cu care să creeze relaţii semnificative. De la naştere, copilul caută în permanenţă să se conecteze la ceilalţi, pentru că aşa şi-a început viaţa, 9 luni a fost conectat la mama lui. Când nu reuşeşte să se conecteze cu părinţii, caută în altă parte şi dacă este în continuare descurajat ajunge să fie convins că nu-i destul de bun să fie luat în seama” explică psihoterapeutul Anda Păcurar, implicat în studiul efectuat.
Sunt frecvente situaţiile în care un copil doreşte să îi arate părintelui ce a desenat, jocul pe care l-a finalizat sau să îi povestească o experienţă de la grădiniţă, de la şcoală, din parc sau sau de la locul de joacă.
Părinţii trebuie să fie conştienţi că aceste momente reprezintă de fapt ocaziile perfecte pentru a acorda atenţie de calitate copilului, care este pregătit, dornic şi nerăbdător să interacţioneze cu el.
În astfel de situaţii, este foarte important că părinţii să fie disponibili, să se întrerupă puţin din ceea ce fac, să comunice cu cel mic astfel încât copilul, fie chiar şi pentru numai câteva minute în centrul atenţiei şi să primească răspunsul şi atenţia totală a părintelui.
Dacă părintele îl refuză constant şi îl trimite la celălat părinte ca să primească un răspuns, cel mic va învăţa în timp că nu are sens să îi mai ceară ajutorul, pentru că părintele său este prea ocupat. Iar pe măsură ce creşte, acest sentiment se va întări şi mai mult şi va ajunge să caute răspunsul şi soluţia în altă parte decât lângă cei ce ar trebui să fie permanent în legătură cu el şi să îl sprijine atunci când are nevoie.
